The Crocodile Hunter: Collision Course (2002)

Steve Irwin, cel mai celebru şi mai înfocat fan al crocodililor, face tranziţia de la emisiunile de televiziune la filmul de lung metraj. După ce a cucerit publicul de televiziune sub forma celui mai hiperactiv, mai dement şi mai dedicat luptător pentru drepturile animalelor, deliciosul Steve Irwin – supranumit şi vânătorul de crocodili – îşi transferă hilarele sale bermude pe marele ecran. Cu ajutorul soţiei sale Terri şi a câinelui său Sue, Irwin se implică în altă serie de cruciade periculoase: salvarea unor şerpi, păianjeni şi pui de cangur aflaţi în pericol şi transferarea lor în locuri mai sigure din Australia. Cum e vorba, totuşi, de un film de lung metraj, regizorul John Stainton şi scenaristul Holly Goldberg Sloan încropesc o ficţiune care să-i folosească drept canava omului cu cel mai firav simţ al conservării de pe planetă. Povestea lor, suficient de barocă, implicând un fermier cu mână de fier, oameni de la CIA şi un satelit dispărut al guvernului SUA. Dar adevăratul subiect al filmului, e, aşa cum aţi bănuit, Steve Irwin însuşi. Şi, cu acest film, bravul Irwin dovedeşte că prezenţa sa frenetică de personaj de desen animat e una suprem de empatică, indiferent de suportul pe care şi-l exercită. Însă Irwin nu e nici un senzaţionalist sau un exhibiţionist. E atât un iubitor de animale cât şi de natură şi fascinaţia sa copilărească pentru cele mai periculoase sau mai respingătoare creaturi îl transformă într-o minune a naturii – sperăm că nu ameninţată cu dispariţia.