West Side Story (1961)

Anii ‘60 au reprezentat pentru cinematografia americană o revenire a unui gen pe care acest cinema l-a impus: musical-ul. Dacă ne vom uita pe lista câştigătorilor de Oscar pentru cel mai bun film între 1960 şi 1969 vom observa că cinci dintre cei zece învingători sunt musical-uri. Filme ca Tom Jones, Oliver!, The Sound of Music, My Fair Lady şi West Side Story au rămas în istorie şi au semnat o perioadă prolifică pentru studiourile de la Hollywood, care s-au întors la origini, atunci când filmul era doar o manieră de divertisment, nu neapărat o artă. Cu toate acestea se remarcă o schimbare majoră. Aceste filme nu mai sunt amuzante, acum se îndreaptă spre poveşti mai dramatice, înglobează mai multe genuri, impun coregrafii grandioase şi scumpe, decoruri somptuoase s.a.m.d. West Side Story a fost filmat chiar pe străzile New York-ului, un fapt mai puţin întâlnit până la acea vreme. Artere importante ale metropolei au fost închiriate şi transformate în platouri de filmare. Echipe impresionante de coregrafi şi antrenori au pregătit distribuţia pentru a excela în dificilele numere de dans şi cântec, iar cuplul de regizori Jerome Robbins şi Robert Wise a beneficiat de o armată de oameni în slujba lor, totul pentru ca acest film să fie ceva nemaivăzut. Filmul este o transpunere modernă a celebrei tragedii shakesperiene Romeo şi Julieta, mutată într-un New York în care două bande rivale se înfruntă pe viaţă şi pe moarte. Portoricanii şi americanii se urăsc de moarte, iar găştile lor îşi dispută supremaţia în cartierul de vest. Când Tony (Richard Beymer), liderul spiritual al găştii The Jets se îndrăgosteşte de Maria (Natalie Wood), o frumoasă portoricancă din gaşca The Sharks, este clar pentru amândoi că trăiesc o iubire interzisă. Liderii găştilor se înfruntă pentru a stabili odată pentru totdeauna ordinea în cartier, dar după ce Bernardo îl ucide pe Riff, Tony acţionează şi îl omoară pe portorican, lucru care atrage mânia tuturor şi ostracizarea acestuia. La fel ca şi în Romeo şi Julieta, Maria îl găseşte pe iubitul ei mort şi decide să se sinucidă, dar aici West Side Story face diferenţa, căci personajul nostru nu mai reuşeşte să îşi ducă la bun sfârşit hotărârea. Cântecele din West Side Story au rămas până în zilele noastre adevărate bijuterii muzicale, iar coregrafiile, pe care impresionanta distribuţie le pune în scenă, sunt dificile, dar impresionante. Natalie Wood face unul dintre rolurile marcante ale carierei, la fel şi colega ei, Rita Moreno. În ciuda faptului că este un musical, West Side Story are şi un substrat. Se vorbeşte despre diferenţele rasiale şi etnice, dragoste interzisă şi toleranţă, dar şi despre violenţa la care sunt expuşi tinerii şi tendinţa acestora de a imita lucrurile văzute pe stradă şi a-şi rezolva problemele pe altă cale decât cea paşnică. (Alexandru Țîrdea)