The Way of the Gun (2000)

"The Way of the Gun" e un film în tradiția lui Quentin Tarantino, dar e departe de a fi o clonă superficială. În primul rând, pentru că pornește de la un scenariu perfect funcțional, plin de întorsături de situații subtile, în cheie ironică. Apoi, are personaje ce nu sunt reduse la clișee debile și, nu în ultimul rând, e plin de replici sclipitoare. Dar, mai important, regizorul reușește să păstreze un nivel ridicat al tensiunii, ceea ce înseamnă că ne implică de-a lungul întregii povești care ține două ore. Finalul nu e telegrafiat sau prefabricat, ci este construit pas cu pas până la detonantul deznodamânt. The Way of the Gun e populat de o galerie de personaje imorale ale căror motivații ne interesează mai puțin. Acesta este genul de thriller evoluat în care nu e nevoie să ne placă personajele ca să apreciem suspansul inerent situațiilor lor. Parker (Ryan Phillippe) și Longbaugh (Benicio Del Toro) sunt (anti) eroii - un cuplu care are ocazia, finalmente, să riște și să dea lovitura. E revigorant să vezi niște criminali care sunt credibili chiar dacă nu sunt nici prea inteligenți, dar nici prea idioți ca să fie ridicoli. Parker și Longbaugh fac o grămadă de pași greșiți, dar nu sunt stupizi, de fapt, li se oferă des ocazia să frizeze geniul. Faptul că nu ajung acolo, nu face decât să-i umanizeze. Sunt catalizatorii; fără ei, nu ar exista niciun story. Deloc surprinzător să constatăm că James Caan, care și-a făcut o cariera din a juca bad guy-și, este din nou grozav. Unul dintre meritele regizorului e acela că a împrumutat numeroase elemente de plot din westernurile celebre, inclusiv orașul abandonat și împușcăturile finale, și le-a adaptat în așa fel încât își păstrează prospețimea. Pentru unii, filmul ar putea părea prea sângeros. Însă pentru cei care nu se lasă intimidați de violența a la Tarantino, debutul în cinema a lui McQuarrie le poate oferi o experiență pasionantă.