My Boss's Daughter (2003)

Ce poate fi mai rãu decât sã lucrezi pentru un sef de cosmar? Poate doar sã te îndrãgostesti de irezistibila fiicã a aceluiasi patron greu de suportat... Tânãrul director Tom Stansfield (Ashton Kutcher) încearcã din greu sã-l convingã pe Jack Taylor (Terence Stamp), seful sãu cel imoral si flusturatic, cã meritã sã fie avansat. Din nefericire, promovarea nu este singurul lucru pe care încearcã sã-l obtinã: Jack este captivat de ispititoarea Lisa (Tara Reid), care întâmplãtor este copilul rãsfãtat al domnului Taylor. Pus în fata unei ocazii neasteptate, de a face muncã la domiciliu pentru domnul Taylor, Tom va încerca sã-si impresioneze seful cel greu de multumit, dar in acelasi timp se va mai strãdui si sã-i cucereascã fiica. Sau cel putin asta plãnuieste…Seara pe care si-o va petrece în casa directorului începe cu melodia de rãu augur a soneriei de la intrare, si se sfârseste cu o serie ilarã de dezastre, care nu fac decât sã se tinã lant. Dintr-odatã, Tom este confruntat cu o casã devastatã, dar si cu posibilitatea de a-si pierde nu numai mintile si slujba, dar si fata pe care o iubeste. „Amor cu fiica sefului meu” îmbinã talentele comice ale regizorului David Zucker („Airplane!”, „Naked Gun”) cu un scenariu care îi apartine unui scriitor aflat în plinã ascensiune: David Dorfman („Anger Management”). Împreunã, cei doi au creat o comedie care te tine cu sufletul la gurã, ai cãrei eroi fac o grãmadã de greseli care de care mai amuzante, se încurcã în situatii dintre cele mai trãznite si dau peste întâmplãri absurde. Cãci oricât de mult s-ar da peste cap pentru a-i face poftele sefului si pentru a o vrãji pe fiica acestuia, tot ceea ce poate merge rãu în lumea lui Tom Stansfield se va întâmpla cu sigurantã – si asta pânã la capãt. Pentru David Zucker, aceastã serie de ghinioane colosale este cheia cãtre comicul situatiei – si i-a oferit ocazia de a face ceva diferit de haioasele satire ale culturii pop care i-au adus celebritatea. „Este un scenariu care m-a fãcut sã râd în hohote”, spune Zucker. „Nu este chiar o improvizatie, este o situatie care i s-ar putea întâmpla cuiva si în realitate – unui tip ghinionist, desigur. Este o poveste modernã a unei serii de confuzii jalnice, care nu fac decât sã-si sporeascã numãrul, sã se mãreascã, sã capete proportii alarmante.”