Munich (München) (2005)

În septembrie 1972 un act terorist fără precedent se petrece în direct, în faţa a 900 milioane de telespectatori din întreaga lume, şi astfel se lansează o lume nouă de violenţe. Era cea de-a doua săptămână a Jocurilor Olimpice de Vară, în Munchen, Germania de Vest, jocurile ce fuseseră denumite “Olimpiada Păcii şi Veseliei”. Jocurile avuseseră un start în forţă cu înnotatorul Mark Spitz şi gimnasta Olga Korbut care încântau publicul. Deodată, fără nici un avertisment, un grup extremist palestinian cunoscut sub numele de Septembrie Negru a invadat Satul Olimpic, omorând doi membri ai echipei olimpice israeliene şi au capturat nouă atleţi luându-i ostateci. Tensiunea creată şi tragicul masacrul a fost imediat transmis pe toate posturile de televiziune în întrega lume, transmisiune ce s-a încheiat 21 de ore mai târziu când crainicul Jim McKay a rostit grav, ‘S-au dus toţi’. Secretul acestei terori văzute în întreaga lume, cercetată mai apoi, a rămas total necunoscut. Acum, regizorul Steven Spielberg aduce Munchen, un thriller cutremurător bazat pe evenimentele din Munchen 1972. În centrul povestirii se afla tânărul ofiţer israelian, patriot şi inteligent, Avner (Eric Bana). Încă plângând masacrul din Munchen şi înfuriat de sălbăticia lui, Avner se apropie de ofiţerul israelit din Mossad pe nume Ephraim (Geoffrey Rush), care se prezintă ca având o misiune fără precedent în istoria Israelului. Acesta îi cere lui Avner să-şi părăsească soţia însărcinată, să-şi schimbe identitatea şi să plece în misiune sub acoperire pentru a-i prinde şi omorî pe cei 11 bărbaţi acuzaţi de Serviciile secrete israeliene că au produs masacrul din Munchen. În ciuda tinereţii şi a lipsei de experienţă, Avner a devenit curând liderul unei echipe de patru recruţi diferiţi, dar foarte bine istruiti: sud-africanul Steve (Daniel Craig); germanul Jew Hans (Hanns Zischler); belgianul Robert (Mathieu Kassovitz) şi liniştitul, şi calculatul Carl (Ciaran Hinds). Din Geneva la Frankfurt, Roma, Paris, Londra şi Beirut, Avner şi echipa lui au făcut ocolul globului sub incidenţa unui mare secret, tăind numele unor bărbaţi de pe o listă ţinută strict secretă şi executând asasinate complicate, unul după altul. Acţionând în afara legilor internaţionale, fără casă sau familie, singura lor conexiune cu umanitatea erau ei înşişi între ei. Cu toate acestea, începe o luptă interioară de argumentare a unor întrebări ce încep să şi le pună singuri şi de care nu reuşesc să scape: „Pe cine omorâm noi, de fapt? Se justifică aceste asasinate? Vor opri ele terorismul?”. Aflaţi între dorinţă de a face dreptate şi între propriile îndoieli ce apar şi cresc din ce în ce mai mult, misiunea începe să le creeze remuşcări lui Avner şi echipei lui. Astfel, devine destul de clar: cu cât mai mult rămân în această vânătoare, cu atât mai mult ei se află în pericolul de a deveni vânatul.