Mr. Turner (2014)

Mr. Turner spune povestea pictorului britanic de geniu specializat în peisaje și scene marine. Filmul prezintă tensiunile și contrastele dintre acest om muritor și munca lui atemporală, dintre fragilitatea și puterea lui. Turner (1775-1851) este urmărit de-a lungul ultimilor săi 25 de ani din viață, în viața de zi cu zi: artistul pictează în studio, hoinărește prin orășele de pe malul mării, își pipăie menajera, curtează pe malul mării o doamnă din clasa muncitoare, se ocupă cu ezitare de problemele personale și se întâlnește cu alți membri ai Academiei Regale. Prima dată este văzut în Olanda, unde făcea schițe studiind lumina și, în același timp, și operele lui Rembrandt. Întors la Londra, este îngrijit de către tatăl său, William Turner Snr. (Paul Jesson), un fost frizer. Caracterul laconic al lui Turner contrastează cu limbajul prețios al tânărului critic de artă John Ruskin (Joshua Maguire): atunci când Ruskin dezbate calitățile și defectele lui Claude Lorraine, răspunsul lui Turner este simplu: îi cere să aleagă ce preferă la masă... Turner se apucă să lucreze energic ca să termine una dintre picturile sale, "Staffa, Peștera lui Fingal". Un grup mare de artiști se adună în jurul lui și toți îl urmăresc fascinați cum picteaza ostentativ, mâzgălește, stropește și scuipă pânza și cum suflă o ciudată pulbere maro peste ea. Un munte, o vale, o formațiune stâncoasă robustă, un cer dramatic. Turner este în mijlocul sălbăticiei. În mediul rural, Turner este inspirat de un motor de locomotivă de ultimă generație care își tractează vagoanele, iar reîntors în studioul său din Londra, pictează "Ploaie, abur și viteză". Suntem acum în epoca victoriană. Patru scene scurte descriu atitudininile filistine față de operele lui Turner, cu un aspect din ce în ce mai radical și mai abstract. Regina Victoria face o vizită particulară la Academia Regală, împreună cu Prințul Albert. Văzând două dintre tablourile lui Turner, ei își exprimă oroarea și dezgustul. Turner îi aude și se furișează afară, devastat. Ulterior își regsește inspirația, într-un orășel pescăresc, alături de o femeie cu o vitalitate și putere molipsitoare, dna Booth (Marion Bailey). Tot în acest orășel se întâlnește pentru prima dată cu un aparat de fotografiat, și reflecă răvășit asupra faptului că aparatul acesta ar putea să devină mai important decât pictura.