Le Million (The Million) 1,000,000 (1931)

"Revenit la adaptarea unui vodevil, Rene Clair compune opera sa nu cea mai bogată, dar în acest moment cea mai reuşită, poate capodopera sa." - Maurice Bardeche, Robert Brasillach - 1954 (Histoire du cinema) Filmul “Milionul” debutează cu o scenă filmată pe un acoperiş parizian. Doi amorezi filtrează şi apoi se retrag în apartamentele lor, după care aparatul de filmat se deplasează de-a lungul liniei cerului într-o secvenţă filmată într-o singură mişcare. O secvenţă atât de dificilă demonstrează un stil cinematrografic extrem de avansat, precum şi faptul că filmul lui Clair nu este o comedie muzicală oarecare. Un artist sărac, Michel (Rene Lefevre), are datorii la nenumăraţi creditori. Logodit cu inocenta Beatrice (Annabella), o neglizează pentru a o curta pe uşuratica Wanda (Vanda Greville), iar în rest se întreţine cu prietenul său Prosper (Louis Allibert). Când gangsterul Pere la Tulip (Paul Ollivier) pătrunde în bloc ca să scape de poliţie, Beatrice îi dăruieşte o jachetă veche de-a lui Michel. După aceasta, Michel şi Prosper realizează că un billet de loterie pe care îl cumpărase valorează un million, însă acesta se află în jacheta pe care Beatrice i-o dăruise lui Tulip, care - la rândul său - i-o dăduse amanet tenorului Sopranelli (Constantin Siroesco), care urma să plece peste puţin timp în America. Aşa demarează comedia “Milionul”. Se dă startul încurcăturilor, confuziilor, deghizărilor, certurilor şi împăcărilor menite să îi reunească pe Michel şi Beatrice şi să restituie biletul proprietarului sau de drept. Pe parcursul peripeţiilor, un gangster în smooching plânge după un cântec de dragoste, urmărirea pentru recuperarea hainei se desfăşoară pe fundalul zgomotelor unui meci de rugby, iar Michel trebuie să facă faţă cererilor insidioase ale creditorilor şi vecinilor săi. Poate cea mai remarcabilă realizare a filmului este integrarea înregistrărilor sincrone. Dialogurile explozive sunt menite să tempereze mişcările aparatului de filmat, iar replicile de mai mică importanţă, adesea percepute ca şoapte, sunt lăsate în tăcere. Pantru a acoperi aceste goluri în inregistrarea vorbită, muzica ambientală funcţionează ca un liant între episoade, cu explozii ocazionale de cântece. “Milionul” mai fluid şi mai dinamic vizual decât multe dintre primele filme vorbite, este şi mult mai antrenant decât numeroase pelicule sonore ulterioare. Acesta este meritul scenariului şi al regiei ingenioase, dar şi al unei distribuţii cooperante care s-a pliat cerinţelor unei fantezii uşoare.