JFK (1991)

Un amestec de dovezi clare și speculație despre moartea președintelui Statelor Unite, John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963. Un avocat din New Orleans, Jim Garrison, redeschide dosarul și analizează foarte critic probele și concluziile F.B.I.-ului. Faptul că își bagă nasul unde nu ar trebui și pune cu insistență întrebări care le creează dificultăți autorităților, s-ar putea să îi pună viața bărbatului în pericol. Însă el nu se oprește din cercetările lui și curând descoperă niște legături ciudate cu războiul din Vietnam. Spirit făţiş polemic, Oliver Stone a continuat, după “Născut pe 4 iulie”, impresionantul sau film despre perioada următoare Războiului din Vietnam, cu “JFK”, o pelicuta care a înfuriat şi a uluit în egală măsură, care ridică şi astăzi o mulţime de întrebări şi copleşeşte prin insistenţa asupra versiunii conspiraţiei în explicarea morţii preşedintelui american. Bineînţeles, mulţi cred că nu cunoaştem tot adevărul despre asasinarea lui John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963. Chiar credem că Lee Harvey Oswald a acţionat de unul singur? Ne-a furnizat raportul comisiei Warren, care încerca să ofere nişte concluzii, un răspuns satisfăcător? Deşi sunt mulţi cei care s-au întrebat, de-a lungul timpului, dacă nu cumva a existat un complot în spatele acestui asasinat, Stone a mers mai departe şi a transpus pe ecran o parte dintre numeroasele teorii care circulă, regizând un film fascinant, care ridică mai multe semne de întrebare decât rezolvă. În centrul filmului se afla Jim Garrison (Kevin Costner), procurorul general al districtului New Orleans, care a avut propria teorie despre cine I-a împuşcat pe Kennedy şi a condus o investigaţie din 1966 până în 1969. Stone nu adera, pe bună dreptate, la toate ideile lui Garrison despre care mulţi credeau că este un tip necontrolat care nu făcea diferenţa între indiciile reale şi teoriile nebuneşti despre conspiraţie , dar le foloseşte ca punct de plecare şi centru de greutate al filmului , pur şi simplu pentru că acesta a fost singurul om din SUA care a încercat vreodată să aducă pe cineva în faţa justiţiei pentru că ar fi comis probabil cea mai faimoasă crima a tuturor timpurilor (şi care rămâne nerezolvată până la capăt şi în ziua de azi , fapt şocant dacă ne gândim câţi oameni i-au fost martori). Folosind filmări de arhivă – inclusiv filmul de amator, de tristă faima, al lui Abraham Zapruder, flashbackuri, reconstituiri, imagini în succesiune rapidă, replici şi o muzică abil sincronizate, Stone asamblează un mozaic de idei şi teorii, bazându-se pe o imensă cantitate de probe şi de declaraţii ale martorilor, fără să-şi dezorienteze sau să-şi prostească vreodată publicul. La sfârşitul celor trei ore răvăşitoare, nu căpătăm un răspuns cert, dar suntem convinşi . dacă mai există vreo urmă de îndoială în mintea noastră , că Lee Harvey Oswald nu a avut cum să acţioneze singur. Iar pentru cei care nu erau născuţi pe atunci sau erau prea tineri pentru a ţine minte evenimentele din 1963, ele sunt toate înfăţişate aici , împuşcarea lui Kennedy în timpul unei vizite cu maşina prin Dallas, asasinarea lui Oswald de către Jack Ruby şi aşa mai departe. Le vedem pe toate cu ochii lui Garrison, şi Stone ne arată în mod convingător ce I-a putut face pe acest om obişnuit să studieze atâtea rapoarte şi declaraţii pentru a căuta urme ale unei conspiraţii În care ar fi fost implicaţi fie CIA, fie suporteri ai lui Fidel Castro, fie grupuri de extremişti. Filmul n-ar fi reuşit să ne facă să acceptăm atât de deplin incerca-rile lui Garrison de a afla adevărul fără interpretarea remarcabilă a lui Costner, care reţine atenţia spectatorului pe parcursul întregului film, în ciuda numeroşilor actori cu greutate care apar şi dispar, în roluri secundare – de la Tommy Lee Jones în rolul suspectului Clay Shaw până la Joe Pesci, Gary Oldman (în rolul lui Oswald), Donald Sutherland, Jack Lemmon, Walther Matthau, Kevin Bacon şi Sissy Spacek, toţi excepţionali.