High Fidelity (2000)

Această comedie romantică și caustică în același timp îl are în prim-plan pe Rob Gordon (John Cusack) - proprietarul unui magazin de discuri de vinil, care nu mai are mult până la faliment. Pasionat al muzicii vechi, Rob își petrece timpul la “campionatul Vinilului”, alături de cei doi angajați ai săi, Dick (Todd Louiso) și Barry (Jack Black). Dar nici relațiile cu cercurile muzicale și nici preocuparea pentru realizarea unui top al celor mai bune 5 piese ale tuturor timpurilor nu sunt de prea mare ajutor pentru Rob - monotonia se “sparge” când vechea lui iubită Laura (Iben Hjejle) îl părăsește. High Fidelity îl surprinde pe Rob în momentele în care încearcă să-și analizeze încercările eșuate de a găsi fericirea. Introspecția îl “aruncă” în maturitate. Pentru cei trei scenariști și co-producători John Cusack, D.V. DeVincentis și Steve Pink, ocazia de a adapta romanul “High Fidelity” a venit la puțin timp după succesul înregistrat cu “Grosse Pointe Blank”. Cusack descrie acest proiect ca fiind “o comedie despre relațiile pe care le au bărbații cu... ei înșiși, dar și cu femeile. Este într-un fel o destăinuire «masculină»”. DeVincentis adaugă: “Oricine citește cartea lui Nick Hornby se regăsește în ea. Elementele din care e construită povestea asta sunt universale”. Bărbații se identifică în multe privințe cu Rob - personajul principal - și cu situațiile uneori ilare, alteori dureroase din cauza luptei cu propria persoană; în aceeași măsură, femeile găsesc că e o poveste interesantă. “Arătăm - într-un mod cât se poate de amuzant - greșelile evidente pe care le facem mulți dintre noi și felul cum le înțelegem sau, mai bine spus, nu le înțelegem”, explică DeVincentis. “Cred că femeile vor fi foarte încântate de această istorioară pentru că ea le arată latura ridicolă a bărbaților”. Dar filmul nu atrage numai prin acțiune; el aduce personaje reale, muzică bună și umor de calitate. Cusack este de părere că “romanul lui Nick Hornby este un best-seller pentru că prezintă situația nu numai dintr-o perspectivă amuzantă, ci și cu o sinceritate dezarmantă”. Cât despre Pink, acesta crede că “o comedie bună derivă din felul în care personajele privesc viața”. În același timp, producătorul Rudd Simmons își amintește: “Amestecul meu în acest film a intervenit atunci când regizorul Stephen Frears mi-a trimis o copie a scenariului, întrebându-mă dacă mi-ar plăcea să mă implic în realizarea lui, alături de Tim Bevan. Povestea era plină de personaje haioase, foarte bine conturate, unul dintre ele fiind... orașul Chicago. Stephen este magistral atunci când creează eroi și locuri. El și scenariul pe care-l avea mi s-au părut «lovitura» perfectă și am știut, din acel moment, că trebuie să mă implic”.