Gone with the Wind (1939)

“Filmul care a schimbat pentru totdeauna istoria cinematografică a Hollywood-ului”, aşa cum a fost supranumit de către criticii de specialitate, “Pe aripile vântului” este ecranizarea romanului cu acelaşi nume semnat de Margaret Mitchell. Câştigător a 9 Premii Oscar printre care şi cele pentru cel mai bun film, cea mai bună actriţă într-un rol principal şi cel mai bun regizor, filmul a marcat generaţii întregi de consumatori de film de lung-metraj de bună calitate. Acţiunea acestui film clasic spune povestea iubirii între Scarlett O’Hara şi Rhett Butler în timpul unuia dintre cele mai importante momente din istoria Americii, Războiului Civil. Este povestea unei femei egoiste care nu vrea să-şi recunoască sentimentele faţă de bărbatul pe care-l iubeşte. Acest orgoliu se întoarce în final împotriva ei şi îl pierde pe cel pe care l-a iubit întotdeauna. Pentru rolul lui Scarlett O’Hara au fost intervievate 1 400 de actriţe dintre care doar 400 au fost audiate interpretând anumite scene din film. Nici când au început filmările, regizorul nu se hotărâse la actriţa care va interpreta rolul personajului principal feminin, iar pe Vivien Leigh a cunoscut-o la câteva săptămâni de la începerea filmărilor şi această întâlnire a fost hotărâtoare. Bette Davis a refuzat rolul principal, deoarece a crezut că va juca alături de Errol Flynn cu care ea refuza să joace. La o lună după publicarea cărţii “Pe aripile vântului”, producătorul filmului David O. Selznick a cumpărat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Mitchell cu o sumă fără precedent pentru vremurile acelea, 50 000 de dolari. Pentru desăvârşirea capodoperei cinematografice, Leigh a lucrat 125 de zile şi a primit pentru acestea 25 000 de dolari, iar Gable a muncit doar 71 de zile pentru care a primit însă 120 000 de dolari. Chiar dacă Clark Gable era considerat unul dintre cei mai atrăgători bărbaţi ai acelui an, Vivien Leigh i-a cam distrus această reputaţie afirmând în faţa unor ziarişti că nu i-au plăcut deloc scenele în care ea trebuia să se sărute cu Clark, “deoarece acesta avea o respiraţie foarte urât mirositoare”, a afirmat actriţa. Filmul a beneficiat de contribuţia mai multor regizori, pe lângă Victor Fleming care a fost şi premiat cu un Oscar pentru cel mai bun regizor, au mai participat la crearea filmului George Cukor, Sam Wood şi chiar Alfred Hitchcock.