Dieu est grand, je suis toute petite (God Is Great and I'm Not) (2001)

Michele are 20 de ani. Iată ce scrie ea în jurnalul ei intim: "Am 20 de ani şi mi-am ratat viaţa". Tocmai ce s-a despărţit de Bertrand. A trebuit să avorteze. Se simte rău. Se simte singură, mititică, minusculă faţă de lume. Toţi ceilalţi din jurul ei sunt giganţi. Ei ştiu totul, înţeleg totul, ştiu SĂ TRĂIASCĂ. Ea ar vrea să crească pentru a le semăna. Îi cere lui Dumnezeu să o ajute, apoi se îndreaptă spre Buddha. Apoi, îl întâlneşte pe Francois, evreu, 32 de ani, veterinar. Douazecişicinci de pagini smulse din jurnalul ei ne povestesc căutarea zbuciumată a unei tinere, încă adolescentină, care ar vrea să creadă în viaţă, în ceva (de ce nu în Dumnezeu?), în cineva, în Francois, dacă nu poate crede în propria persoană. CUVÂNTUL REGIZORULUI "Ce mă interesează cel mai mult la un film, este să merg pe acea linie subţire dintre râs şi plâns. Îmi place să găsesc într-o dramă situaţii comice şi comicul în situaţii dramatice. Efectul este foarte dinamic. Claude Sautet spunea: "Un film nu trebuie să descurajeze oamenii să-şi continuie viaţa. Chiar dacă e sumbru, trebuie să te facă să doreşti să trăieşti."