Collateral Damage (2002)

Gordy Brewer ştie cel mai bine cum să fie un tată bun şi un soţ bun. Acest lucru se reflectă în modul în care fiul său, Matt, îl adoră şi în modul în care el şi soţia sa au un raport afectiv de buni prieteni. În slujba sa de căpitan la Los Angeles Fire Department el se află pus adesea în situaţii dificile în care trebuie să aline suferinţa unor oameni speriaţi şi răniţi ale căror vieţi sunt puse în pericol. Ceea ce îşi amintesc aceşti oameni ulterior nu este atât puterea pompierului, cât preocuparea să blândă şi sinceră. Când vine vorba de politică şi terorism internaţional, Gordy este în mod clar depăşit. După pierderea soţiei şi a fiului său într-un atentat terorist cu bombă el tinde să urmeze sfatul agentului CIA, Brandt (ELIAS KOTEAS), care îl trimite acasă asigurându-l că “îl vom găsi pe acest terorist”. Însă, pe măsură ce trece timpul şi experţii rămân cu mâinile goale, Gordy devine din ce în ce mai nerăbdător. De fiecare dată când se interesează despre mersul anchetei este sfătuit în mod repetat să încerce să-şi vadă de viaţa lui. Lui Gordy îi este clar că dacă vrea să îl aducă pe criminal în faţa justiţiei, va trebui să se implice personal în acest caz. El soseşte în Columbia numai cu paşaportul şi ceva bani, un plan nu foarte clar şi hotărârea de a găsi omul răspunzător de moartea familiei sale. Pe măsură ce trece de fiecare punct de control, ajungând în mijlocul zonei de gherilă, Gordy este confruntat pentru prima oară cu realităţile dure ale războiului civil. Observă că brutalitatea şi frica sunt un mod de viaţă. Pe drum, ia scurte contacte cu oamenii prin intermediul gesturilor şi a privirilor, majoritatea ferindu-se de prezenţa lui. Pe măsură ce se luptă să dea de urma teroristului poreclit The Wolf, el se luptă de asemenea să înţeleagă ce se întâmplă aici. “Gordy este un om universal”, spune producătorul Steven Reuther. “De exemplu, el ia în junglă nu numai propria inocentă ci şi pe a noastră. Noi vedem prin ochii lui lucrurile pe care le vede pentru prima dată şi poate ne punem o parte din aceleaşi întrebări pe care şi le pune el.” “După 11 Septembrie, Victime colaterale a devenit un termen pe care a trebuit să îl digerăm cu toţii. Călătoria efectuată de Gordy Brewer în acest film a devenit mult mai de înţeles pentru fiecare”, continuă Reuther. Personajul Gordy mai reflectă şi sentimentele puternice ale producătorului David Foster care au luat naştere în 1988 când a urmărit o ediţie specială de ştiri despre un avion al companiei TWA doborât de terorişti deasupra oraşului Lockerbie, în Scoţia. În urma acestei catastrofe şi-au pierdut viaţa 270 de oameni nevinovaţi. Acele sentimente sunt la fel de relevante şi astăzi. “Când am văzut sosirea rudelor în Lockerbie, am fost devastat”, îşi aminteşte Foster. “M-am pus în locul supravieţuitorilor şi m-am gândit cum li se va schimba viaţa pentru totdeauna. Cum aş reacţiona într-o asemenea situaţie? Acest lucru m-a incitat iniţial la această poveste acum câţiva ani - aduce aceste întrebări în centrul atenţiei”. Oamenii cu care Gordy interacţionează în călătoria să sunt, ca şi el, conduşi de propriile istorii. În fugă să, într-un sat îndepărtat, Gordy întâlneşte o tânără mamă, Selena, şi pe fiul ei adoptat Mauro, două persoane care îl fac să se gândească la soţia şi fiul său pe care i-a pierdut. Selena a venit în America de Sud când era tânără, s-a îndrăgostit de un columbian şi a adoptat tara, cu toate problemele ei, ca pe ţara sa natală. Interpretată de actriţă italiană Francesca Neri, Selena este o enigmă. Fiecare conversaţie avută cu Gordy sugerează o profunzime şi un trecut pe care el nu îl poate decât ghici. În ultimă instantă, o vede ca pe o femeie ce încearcă să-şi crească singură copilul într-o zonă de război, şi îl face să vrea să o apere pe ea şi pe copilul ei la fel cum şi-ar fi apărat familia dacă ar fi avut ocazia. Faptul că începe să-i pese din nou de ceilalţi oameni îi aminteşte de persoana care fusese înainte, însă în acelaşi timp îi periclitează şi mai mult misiunea. În particular, după cum explică Arnold Schwarzenegger, existenţa unui copil implică influenţarea acţiunilor şi a reacţiilor personajului. “Din cauza lui Mauro, Gordy nu are întotdeauna succesul dorit ca atunci când ar fi fost singur”, spune el. “Există un impuls natural care protejează băiatul chiar şi atunci când Gordy amplasează explozibili în jurul taberei de gherilă. Şi Mauro se află în mijlocul acestor lucruri şi de aceea apare un conflict. Copilul este o parte foarte importantă a acestui film”. Înaintea demarării filmărilor, realizatorii au studiat un film documentar despre conflictul ce se desfăşoară în Columbia, care a servit drept sursă de inspiraţie pentru o anumită secventă pe care o descrie regizorul Andrew Davis. “Există o secventă foarte înspăimântătoare care implică un baraj paramilitar, concepută după filmul documentar”, spune el. “Am încercat să creăm drama şi spaima pe care o încearcă oamenii care călătoresc pe un anumit drum şi la un moment dat sunt nevoiţi să se decidă dacă să fugă sau să se expună unui control. Majoritatea fug spre junglă, ceea ce declanşează imediat rafalele mitralierelor. Secvenţa este una din primele experienţe ale lui Gordy de a fi împins în nebunia situaţiei, în timp ce încearcă să salveze vieţile câtorva din tovarăşii săi de drum”. În momentul în care urmărirea să asiduă îl readuce din junglele columbiene pe străzile oraşului Washington, D.C., unde teroristul se pregăteşte să atace din nou, Gordy este un om schimbat.