Boys Don't Cry (1999)

Băieții nu plâng niciodată este inspirat de povestea adevărată a unei fete care a fost omorâtă pentru că și-a dorit să fie băiat. Într-o seară, Teena Brandon (Hilary Swank) și-a tăiat părul, și-a băgat o pereche de șosete în pantaloni, a exersat în fața oglinzii câteva grimase băiețești, și-a dres vocea și a ieșit în lume să-și încerce norocul sub chipul lui Brandon Teena. Căpătând încredere în deghizarea sa, în 1993, Brandon se mută în Falls City unde o întâlnește pe Lana (Chloe Sevigny), de care se îndrăgostește și pe care o cucerește cu candoarea și delicatețea de care dă dovadă. Femeile din Falls City încă își mai aduc aminte că se purta ca un gentleman adevărat. El se înțelege însă bine și cu prietenii Lanei, John și Tom, abia ieșiți din pușcărie și veșnic puși pe harță. Deși ar vrea să scape de ei, Lana nu are încotro și trebuie să le îndure compania, căci în Falls City nu ai unde să te ascunzi. Iar când dintr-o întâmplare secretul lui Brandon iese la iveală, John și Tom sunt cei care se înfurie cel mai tare și acționează cu o ură irațională care va avea consecințe devastatoare. Poate că într-o metropolă povestea lui Brandon nu s-ar fi transformat în tragedie, dar într-un orășel cum e Falls City din Nebraska, atât de mic că nici măcar n-apare pe hartă, un secret ca al lui devine o ofensă de neiertat. Filmul are meritul de a nu cădea in clișeul sunt un băiat prizonier în trupul unei fete, este mai degrabă filmul unei fantezii zdrobite de intoleranță. Brandon nu-și discută criza identității sexuale. Nici măcar nu se gândește la asta. Brandon e o ființă care se caută pe sine și care în același timp caută pe cineva care să-l accepte cu incertitudinile lui. E atât de fascinat de noua lui identitate și de relația pe care o construiește cu Lana, încât nu-și dă seama de pericolul latent care zace în mintea abrutizată a noilor lui prieteni, John și Tom.