Bean (1997)

În toamna anului 1997, un foarte bogat şi bine intenţionat domn (Burt Reynolds) donează galeriei Grierson din California suma de 50.000.000 de dolari pentru achiziţionarea celui mai vestit tablou al Americii, “Mama” a lui Whistler. Până acum, acest obiect de artă foarte valoros, a fost expus la Musée D’Orsay din Paris. Administratorii galeriei americane vor să invite la ceremonia dezvăluirii picturii un critic de artă eminent şi, în acest scop, propun Galeriei Naţionale Regale din Anglia să-l trimită pe cel mai respectat critic al lor. Aceasta este cea mai mare greşeală pe care o puteau face. Britanicii nu îl vor trimite pe cel mai mare critic al lor, ci pe cel mai detestat şi incapabil angajat, dintr-o încercare disperată de a scăpa de acesta. Numele lui este Bean. Mr Bean. 007 este coeficientul lui de inteligentă şi tot ce atinge se transformă în haos. La bază având personajul creat şi interpretat de Rowan Atkinson, Bean este povestea unui om extrem de simplu cu un păr frumos şi foarte ordonat. La numai câteva zile după ce a sosit în Los Angeles, Bean a distrus căsătoria, cariera ca să nu mai spunem viaţa celui ce îl găzduieşte, David Langley (Peter MacNicol), a încântătoarei sale soţii (Pamela Reed) şi a copiilor lui (Andrew Lawrence şi Tricia Vessey). La un moment dat în film, directorul Galeriei (Harris Yulin) îl lasă singur pe Bean în încăperea în care se afla şi tabloul atât de preţios, iar aceasta este o altă mare greşeală cu efecte dezastruoase. Bean este filmul dezastru al acestui an. Să uităm de vulcani în erupţie sau extratereştrii care ne invadează - groaza are faţă umană, iar aceasta este a lui Mr Bean, cel care îşi împrăştie magia sa ciudată prin galeriile de artă, spitaluri, aeroporturi, sau casele oamenilor. Să-ţi fie teamă. Să-ţi fie foarte teamă. Să-ţi fie foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, teamă. Mr Bean soseşte în America.