Gycklarnas afton (Sawdust and Tinsel) (1956)

În acest film puternic emoțional, Ingmar Bergman descrie frustrările și umilințele unor interpreți de circ. Albert (Ake Gronberg), membrul portughez al circului, reamintește un incident umilitor care implică clovnul companiei, Frost (Anders Ek), care a descoperit-o pe soția sa, Alma (Gudrun Brost), înotând nudă în fața unei trupe de soldați veseli. După ce și-a încheiat amintirea, Albert o vizitează pe soția sa, Agda (Annika Tretow), care își dă seama că a făcut puțini bani din munca sa de circar. În timp ce Albert suportă întâlnirea umilitoare cu soția sa, stăpânul său gelos, Anne (Harriet Andersson), se răzbună și se dedică unui actor local seducător, Frans (Hasse Ekman), apoi își dă seama că a fost exploatată și irosită. Mai târziu, Frost beat o informează pe concubina lui Albert de Anne, după care Albert se hotărăște să-l lovească pe iubitul cinic al Annei. În altercația ulterioară, cu toate acestea, Frans reușește să contracareze atacurile lui Albert și să-i livreze o serie de lovituri. Bătut și degradat, Albert se gândește la sinucidere, apoi decide să se răzbune pe femeile necredincioase prin uciderea ursului circului, iubit de provocatoarea Alma. După moartea ursului, circul pleacă spre alt oraș. Pelicula este plină de trăiri puternice și secvențe uluitoare, printre care flashback-ul legendar în care Frost își găsește soția coborând nud în fața soldaților. În această scenă, jucată cu o intensitate aproape isterică, Frost, îmbrăcat ca un clovn, își scoate și poartă soția nud din apă, pe lângă soldați și apoi în cortul de circ. Această scenă extraordinară se situează printre cele mai tari scene ale lui Ingmar Bergman și stabilește cu ușurință că Gycklarnas Afton este o examinare neclintită a stării umane…