Voskhozhdeniye (1977)

În 1942, partizanii și țăranii ruși au intrat în conflict cu invadatorii germani și cu conaționalii colaboraționiști. Stilul regizoarei Larisa Shepitko în acest film pare la început aspru, lipsit de subtilitate, dezamăgitor: lumina prea puternică, egală, imagini nefocalizate și un ritm inadecvat. Mare parte din acțiune se petrece afară, în peisaje înzăpezite, în care personajele sunt constant expuse și scăldate în prea multă lumină. Monotonia vizuală corespunde însă felului în care Larisa Shepitko își gândește personajele, care nu ne sunt atât prezentate, cât pur și simplu aruncate în față. Deși camera insistă asupra chipurilor și surprinde cu acuitate expresivitatea nervoasă a ochilor, filmul evită caracterizarea psihologică. Cei trei protagoniști sunt mai puțin indivizi particulari și mai mult figuri simbolice, conturate distinct, ale unei povești moralizatoare: partizanul Sotnikov, om de formație intelectuală, gata să se jertfească pe sine (Boris Plotnikov); tovarășul său inspăimântat și șovăitor (Vladimir Gostyukhin) și anchetatorul diabolic (interpretat de unul din actorii favoriți ai lui Tarkovski, Anatoliy Solonitsyn). Intensitatea filmului, care culminează într-un calvar prelungit, este susținută de imagini ale elementelor naturale (foc, zăpadă, abur, lemn, metal), de muzica pâlpâitoare, distonantă, a lui Alfred Șnitke și de imaginile lui Vladimir Ciuhnov, care dau un aer diafan unei experiențe cinematografice care altfel ar fi fost apăsătoare și disperată. „Voskhozhdenie” aka „The Ascent” (Ascensiunea) este unul din cele mai intense filme de război. (Chris Fujiwara, autor, editor, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață) "Actiunea se petrecein Bielorusia,in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand ocupantii fascisti semanau groaza in randul populatiei, actele lor lasand urme atat de dureroase incat nu ajunge o viata de om ca sa fie uitate…" Ron Holloway – 1977 (Variety).