The Voice of the Moon (La voce della luna) (1990)

Blândul Ivo Salvini, cu mintea suspendată între vis şi realitate, crede că aude voci din puţurile de pe câmpurile iluminate de lună, care-l îndeamnă să pornească în căutarea idealului de femeie care se aseamănă cu luna pe care o iubeşte atât de mult. În peregrinajul sau, întâlneşte personaje stranii, toate cu o oarecare doză de nebunie: diafana Aldina de care se îndrăgosteşte; oboistul trăsnit care locuieşte în cripta unui cimitir; caraghiosul Nestor care se uită la toată lumea de sus, sau extravagantul şi grotescul Gonnella, un prefect la pensie care crede că descoperă peste tot conspiraţii. După ce se împrieteneşte cu Gonnella, Salvini este numit locotenentul acestuia; împreună dau buzna într-o megadiscotecă apoi iau parte la o sărbătoare prilejuită de capturarea lunii de către o treierătoare monstruoasă. În timpul transmisiei televizate în direct a evenimentului, toţi par zăpăciţi de sunete, dansuri şi urlete, cu excepţia lui Salvini şi Gonnella - primul pentru că este îndrăgostit, iar cel de-al doilea din prea multă teamă - singurii în stare să înţeleagă şi să respecte fascinaţia şi misterele nopţii, iluminată de astre şi plină de tăcere.