Roma ( Fellini's Roma) (1972)

"Mă voi strădui să explic ce înseamnă Roma atât pentru locuitorii ei, cât şi pentru străini, dincolo de atracţia pe care o pot exercita asupra acestora din urmă vechimea şi monumentele sale; o capitală plină de paradoxuri, atât de lesne iubită, atât de repede urâtă şi apoi regretată". - Federico Fellini - 1971 (Cinema) În pelicula Roma, cvasi-documentar, cvasi-ficţiune, Fellini îşi exprimă viziunea personală asupra capitalei italiene, amestec de nostalgie, mister şi ironie caustică. Deşi majoritatea actorilor sunt necunoscuţi: Peter Gonzales, Fiona Florence, Britta Barnes, în film îşi fac apariţia, episodic, şi mari vedete ca Anna Magnani, Marcello Mastroianni, Claudia Cardinale. La începutul filmului, trei ţărănci trec prin faţa unei pietre care indică distanţa care le separă de Roma. Mai întâi, oraşul nu este decât o legendă care i se induce unui elev prin intermediul citatelor şi al diapozitivelor. Este încă Roma antică a filmelor cu gladiatori şi Roma fascistă a jurnalelor de actualităţi, reunite într-o sală de cinematograf în care băieţelul ajunge cu familia. Lângă o barieră, el priveşte îndepărtându-se un tren... Câţiva ani mai târziu, el este cel care coboară din acest tren pe peronul gării Roma. Descoperă o pensiune de familie, în centrul căreia tronează o mamă gigantică (personaj tipic fellinian), loc popular în anul 1939, un teren vag la liziera oraşului unde aşteaptă statuile şi prostituatele... Această rememorare incoerentă şi halucinantă, în stilul care a rămas în istoria culturii drept "fellinian", continuă pe tot parcursul filmului, reprezentând felul original în care regizorul priveşte acest oraş, cu frumuseţea şi defectele sale. Roma lui Fellini poate nu este identică cu Roma de pe hartă, dar cu siguranţă cu cât este mai felliniană, cu atât este mai fascinantă şi mai poetică. În acest film se găsesc scene de mare frumuseţe, printre cele mai seducătoare din minunata operă a lui Fellini: frescele antice descoperite într-o galerie subterană, care se descompun rapid în contact cu lumina, sub ochii înmărmuriţi ai arheologilor; parada de modă în costume clericale şi bisericeşti, ironie lipsită de răutate la adresa preoţimii; chermeza oamenilor din popor, întinsă pe trotuare, până la limita liniei de tramvai; cursa de motociclete pe străzile oraşului vechi, şi multe altele.