Morte a Venezia (1971)

"Trebuie să fac mărturisirea ca atunci când am văzut prima oară filmul, acesta mi-a plăcut în mod deosebit, ba cred că m-a fascinat, dându-mi imediat senzaţia că e mai delicat, mai subtil şi mai rafinat decât cartea, în vibraţie a poeziei." - Florian Potra - 1984 (Aurul filmului)" Meditație asupra dragostei de frumos, considerată în accepțiunea platoniciană, asupra dezordinilor creației (rău necesar geniului ?), asupra bătrâneții, asupra fatalității unei pasiuni tardive, filmul lui Visconti se apropie constant de opera lui Thomas Mann în intențiile sale secrete și în filozofia sa. El îi aduce, în plus, perfecțiunea plastică a imaginilor." - Jean de Baroncelli - 1971 (Le Monde). Având ca leitmotiv muzical Adagietto-ul din Simfonia a 5-a de Mahler, ce povestește sonor destrămarea unei lumi, filmul este o capodoperă în primul rând a autorului Thomas Mann și apoi a maestrului rafinamentului vizual, Luchino Visconti. Povestea este a profesorului ce rătăcește printr-o Veneție decadentă, obosită, fanată. El se lasă sedus de frumusețea androgină a unui puber, iar perversitatea crește pe măsură ce tânărul își cheamă victima. Tadzio devine la început mai puțin obiectul unei atracții senzuale, cât simbolul tinereții pierdute și, mai ales, al perfecțiunii estetice și morale, spre care artistul a aspirat dintotdeauna.