Baraka (1992)

“La o primã privire, filmul este un periplu cinematografic. La o a doua privire, este o meditatie despre Terra”, spune Roger Ebert, jurnalist la Chicago Sun Times. ”Regizorul Ron Fricke a pornit cu camera sa de 70 mm prin lume ca sã fotografieze privelisti si oameni. Unele dintre ele sunt terifiante, cum ar fi o eclipsã de soare. Altele sunt pline de disperare: triburile de cãutãtori prin gunoaie, scormonind prin gropile de gunoi din Calcutta”. Regizat de Ron Fricke („Koyaanisqatsi”, “Megalopolis”, “Songlines”, „Sacred Site”, „Chronos”), lung-metrajul american nu are o intrigã traditionalã, ci este, mai degrabã, o colectie de scene „fotografiate” cu profesionalism, un film fãrã cuvinte, despre oameni, naturã, viatã si distrugere. În afarã de „Baraka” (1992), Mark Madgison a mai produs „Dead Can Dance”, “Toward the Within” (1994) si Chronos (1985). Pe parcursul a aproape 100 de minute, camera de filmat surprinde o lume în care “ce” se întâmplã este mai important decât “unde” se întâmplã… Oameni care se roagã dimineata, vulcani, cãlugãri rostind o incantatie, cascade, pãduri, indigeni care îsi picteazã tot corpul. Imagini ale sãrãciei. Orase, fabrici, naturã distrusã de explozii si mine de teren. Un râu sacru în care se scaldã pelerinii si unde ard ruguri funerare. Rugãciune. Naturã. Un cãlugãr trage un clopot imens. “În aceastã lume plinã de minuni mai sunt încã locuri care nu au fost alterate de suprafetele superficiale ale mercantilismului occidental”, spune jurnalistul de la Chicago Sun Times. “Uimitor nu este cât de departe s-a rãspândit Mc Cultura, ci câte locuri au scãpat de influenta ei. Se spune cã epoca de glorie a cãlãtoriilor s-a stins, cã nu mai existã locuri încântãtoare, exotice, frumoase si care sã inspire teama pe care cãlãtorul o are când le descoperã”, adaugã Roger Ebert. “Un film ca Baraka redã speranta”Un documentar in regia lui Ron Fricke pornit intr-o calatorie in 24 de tari cu camera sa pentru a surpinde in imagini oameni, ritualuri, locuri, natura, viata. Un documentar care te lasa mut. "Oameni care se roagã dimineata, vulcani, cãlugãri rostind o incantatie, cascade, pãduri, indigeni care îsi picteazã tot corpul. Imagini ale sãrãciei. Orase, fabrici, naturã distrusã de explozii si mine de teren. Un râu sacru în care se scaldã pelerinii si unde ard ruguri funerare. Rugãciune. Naturã. Un cãlugãr trage un clopot imens. " “În aceastã lume plinã de minuni mai sunt încã locuri care nu au fost alterate de suprafetele superficiale ale mercantilismului occidental. Uimitor nu este cât de departe s-a rãspândit Mc Cultura, ci câte locuri au scãpat de influenta ei. Se spune cã epoca de glorie a cãlãtoriilor s-a stins, cã nu mai existã locuri încântãtoare, exotice, frumoase si care sã inspire teama pe care cãlãtorul o are când le descoperã”, adaugã Roger Ebert, jurnalist la Chicago Sun Times. ( cinemagia.ro ) “Un film ca Baraka redã speranta”. Cateva din locurile surprinse in film : Izvoarele fierbinti - Nagano, Japonia Templul Pasupati - Kathmandu, Nepal Zidul Plangerii - Jerusalem, Israel Altarul lui Muhammad - Mecca, Arabia Saudita Gradina de pietre Zen Karesansui - Kyoto, Japonia Big Sur - California, SUA Templul Preah Khan - Angkor, Cambodgia Templul Prambanan - Java, Indonezia Kecak ( cantecul barbatilor balinezi ) -Bali, Indonezia Parcul National Puuoo - Hawaii Lacul Natron - Tanzania Padure tropicala - Brazilia Ciudad Blanca, Cemeterio general - Guyaquil, Ecuador Marea Moschee - Mecca, Arabia Saudita Terminalul Grand Central - New-York, Sua Sao Joao Avenue - San Paolo, Brazilia Konzetrationslager - Auschwitz, Polonia Tianenman Square - Beijing, China Dasaswameth Ghat - Varanasi, India Raul Gange - India Masaai Mara - Kenya Dervisii rotitori - Istambul, Turcia Mausoleul lui Shah-e-Cherach , Shiraz - Iran Angkor Wat - Cambodgia