Scarecrow (1973)
acum descarc filmul
cu riscul de a parea obraznic si nerabdator(ca un semn de respect pentru cel care a venit cu idea ar fi trebuit sa-l las pe Robert sa inceapa) o sa imping putin caruta.
asadar, e un film din anii '70 cu un inceput tipic acelor vremuri si pentru un asemenea film. ce ziceti de fazele cu gardul de sarma, cu asteptarea pe marginea drumului, cu 'ia-ma, nene' ?
A fost un film interesant...mi-a placut mai mult pentru ca l-am vazut pe Pacino interpretand genul acesta de personaj, e prima oara cand il vad sa fie ala mai "lache" intr-un film si nu a facut-o rau.
Cred ca secventele din inceput au fost foarte reusite, foarte comice, asta inseamna sa fii actor cu adevarat, sa exprimi ceva fara a folosi cuvinte. Tare si Hackman, asta da bad boy 
"I'm a real Badass", ce mai vrajea femeile...
Filmul e plin de personaje, care mai de care mai pitoresti.
Maxi e dur, un om care stie ce vrea si ca sa poata sa reuseasca trebuie sa planifice totul. Nu prea are timp sa rada, sa-i faca pe ceilalti sa rada nici atat, desi fara sa-si dea seama e de tot rasul. Nu are incredere in cei din jur, isi alege cu greu prietenii dupa reguli numai de el stiute, iar atunci cand se apropie de cineva tot nu e sigur ca a facut bine. E plin de prejudecati si rezolva orice problema cu pumnii si... planificarea.
Francis e aproape opusul acestuia. La fel ca si Max are un scop bine definit dar calea ce trebuie urmata pentru a-l atinge nu este atat de calculata ca a celuilalt. E mult mai spontan, improvizeaza, se descurca fara a folosi forta (nu-l ajuta nici fizicul), are prea mare incredere in oameni. Cum s-ar spune e un visator, un copil mare care s-a hotarat sa intre in jocul adultilor.
Asocierea celor doi actori in aceste roluri a fost si ramane o reusita, nu un lucru extraordinar, doar o alegere inspirata.
Mai scriu si maine, in alt post, daca mai este de actualitate (neaparat trebuie sa comentam sfarsitul filmului).
Am ras cu lacrimi cand a aparut, si a continuat sa apara, Frantuzoaica...
Un film excelent atat pentru vremea sa cat si acum...
Pot sa spun ca finalul m`a dezamagit putin.Inceputul dupa cum spuneati si voi mai sus este comic si foarte interesant.
Dupa cum spunea si Catalin, Frantuzoaica m`a facut sa rad foarte mult.
Imi cer scuze pentru comentariu asta destul de simplu si insuficient, dar e prima oara cand comentez un film 
.
Multi au fost de parere ca finalul este nepotrivit pentru felul cum au decurs lucrurile pana atunci. Dar asta a fost alegerea regizorului. Nu prea stii cam de unde s-a rupt... filmul, cam de unde (nu) ar fi trebuit sa schimbe directia.
Chiar daca incheierea este intradevar dezamagitoare, faza de la casa de bilete cu bocancul e... tare (si previzibila dar asta nu e un lucru rau). Zgarie branza ala de Max isi calca pe suflet, afacere, planuri de viitor si ia un bilet dus-intors. Adica, totusi face o promisiune ca n-o sa-l abandoneze pe cel care l-a facut sa vada lumea si altfel.
Ramane totusi o intrebare... ce s-a ales de lampa ? Ca ce a vrut sa insemne doar ei stiu.
Oricum e o idee interesanta pentru cadou. Cand nu stii ce sa-i iei cuiva te duci si cauti o lampa, pui o funda si gata, te-ai scos.
