Priveste înainte cu mânie (Look Forward in Anger) (1993)

România de după decembrie 1989... Un şantier naval de pe malul Dunării, în “perioada de tranziţie”, nesigură şi tulbure care debusolează, răstoarnă scara valorilor, nu fără a lăsa în urmă nenumărate victime. Muncitor apreciat, fost dizident care, pe vremea lui Ceauşescu, a plătit cu ani de puşcărie pentru nemulţumirea manifestată, Fane (Remus Margineanu) ajunge şomer, tocmai din pricina celor demascaţi de momentul de sinceritate al “revoluţiei”. Elanul lui sindicalist se transformă într-o armă împotriva sa şi a familiei sale, solidaritatea muncitorilor realizându-se în funcţie de avantajele sau presiunile de ordin individual. Spiritul de revoltă al copiilor se metamorfozează, şi el, în spirit aventurier, aceştia ajungând să intre în afaceri dubioase. Astfel Vali, fiica lui Fane, se prostituează, pentru a-şi putea plăti studiile universitare, şi Viorel (Cristian Iacob), cel mai mare dintre băieţi, nimereşte la închisoare. Dar îndeosebi destinul lui Nelu, mezinul familiei, se constituie într-un avertisment în privinţa caracterului imprevizibil al viitorului: Nelu cade şi el în plasa câştigurilor facile, neînţelegând trecerea bruscă de la efervescenţa momentului “revoluţiei” (la care a participat ca un mic erou) la mânia, ura, degringolada al căror martor a devenit în toate împrejurările vieţii de zi cu zi.