Magic (1978)

Vă aduceţi aminte de păpuşile ventrilocilor? Acelea cu ochii de un albastru intens, care vă privesc fix şi cu toate că ştiţi că sunt neînsufleţite reuşesc să vă sperie? Şi totuşi vă simţiţi atraşi pentru că e ceva fascinant la mijloc. Corky (Anthony Hopkins) este un magician foarte talentat, dar lipsit de charisma. Deşi se străduieşte, nu reuşeşte deloc să cucerească audienţa. Până când apare Fats, o păpuşă pe care cu abilităţile de ventriloc Hopkins o controlează impecabil. Ea e amuzantă, spirituală, răutăcioasă, dar mai ales plăcută. Exact ceea ce Corky nu este. Relaţia dintre păpuşă şi magician evoluează şi la un moment dat ne vom întreba cine controlează pe cine? Peruci, farduri, creme, rujuri, vopsele şi neapărat o improvizaţie de lifting (o bucată de cauciuc subţire şi extrem de elastic, legat în jurul bărbiei şi acoperit de un strat considerabil de fond de ten) - sunt instrumentele Sarei. E adevărat, rezultatul e spectaculos, Elizabeth e transformată radical şi gata să zdrobească inimi. Incidentele şi accidentele care urmează sunt savuroase. Şi toate acestea doar că Tata s-o placă pe Mama. Avem parte de o lume în miniatură, care a cultivat o întreagă obsesie pentru frumuseţea aparentă, pentru ceea ce înseamnă „să arăţi bine”, pentru care „adevăratele valori” sunt dependente de impresia artistică. Ca satira, e minunat.