Undeva, cândva...
Oricine visează să trăiască o poveste de dragoste atât de intensă ca în acest film. Pe mine personal, mă impresionează de fiecare dată când îl revăd...deja ochii îmi sunt umezi...Este un film de suflet...devastator...
Un film care merită văzut de cei romantici şi dispuşi să vadă dincolo de realitate...totul e frumos, un vis care aş vrea să fi fost real...
Niciodată dragostea adevărată nu cred că îşi va găsi o exprimare artistică mai inspirată şi atât de tulburătoare...totul pare posibil când iubeşti cu atâta patimă...regretatul Christopher Reeve şi Jane Seymour au făcut un adevărat regal al iubirii...
Filmul, romantic cu o atmosferă clasică, este ecranizat după cartea lui Richard Matheson, care poartă acelaşi nume, coloana sonoră este delicată şi tulburătoare, are ceva care sună ca o reamintire eternă, ca ceva dat; un lucru fără început şi fără sfârşit. Mai târziu am aflat că era vorba despre Rapsodia lui Rahmaninov având la bază un Capriciu de Paganini. Un film pe care nu ai cum să-l uiţi, un film pe care îl porţi cu tine ... aşa, ca pe-o bijuterie, iar distribuţia superbă, antologică, cu o interpretare de excepţie: Christopher Reeve, foarte convingător în rolul tânărului dramaturg Richard Collier, Jane Seymour, interpretează magistral o actriţă delicată şi fină a începutului de secol 20, Elise McKenna, este rolul vieţii şi Christopher Plummer, cu forta lui tipică de pătrundere a personajului, în rolul impresarului William Fawcett Robinson...O nominalizare la Oscar, 1981 şi una la Premiile Globul de aur 1981.
Subiectul filmului este cu totul aparte: Acţiunea demarează în anul 1972, când, aflat la primul său mare succes dramaturgic, Collier este abordat de o distinsă doamnă în vârstă care îi dă un ceas de buzunar cu medalion care conţine fotografia unei femei fascinant de frumoasă şi care îi spune halucinant "Întoarce-te la mine !"
Opt ani mai târziu, în holul unui luxos hotel de pe o insulă exotică descoperă aceeaşi fotografie. Intrigat, Richard începe să facă cercetări şi descoperă că este vorba despre poza unei actriţe care a avut o apariţie la hotel în anul 1912.
Richard va dezvolta o obsesie în legătură cu această minunată fotografie. El va face o descoperire tulburătoare. Femeia care l-a abordat la teatru în acea seară a anului este chiar acea actriţa. În noaptea ce a urmat ea avea să-şi dea sufletul...
Va putea să o reîntâlnească pentru a trăi o incredibilă poveste de dragoste? Cum ar fi posibil...? O va putea asculta..în momentul acela emoţionant când ea recită :..." The man of my dreams has almost faded now. The one I have created în my mind. The sort of man each woman dreams of, în the deepest and most secret reaches of her heart. I can almost see him now before me. What would I say to him if he were really here? "Forgive me. I have never known this feeling. I have lived without it all my life. Is it any wonder, then, I failed to recognise you? You, who brought it to me for the first time. Is there any way that I can tell you how my life has changed? Any way at all to let you know what sweetness you have given me? There is so much to say. I cannot find the words. Except for these: I love you !"
Filmul se sfârşeşte brusc, impresionant, cu încercările disperate dar eşuate ale lui Richard de a se reîntoarce în timp la marea sa iubire. Un film impresionant care poate fi revăzut de multe ori, fără a-şi pierde sensibilitatea şi parfumul suav...
Dar să nu ne pierdem speranţa...Poate undeva...cândva...
https://www.youtube.com/watch?v=CwgcV8tqg_w
Intoarce-te la mine !
Modificat 9-Oct-2019, 06:00
chiar ma gandeam ce film sa revad saptamana viitoare ! Multam'