Serialul anului
Bates Motel - Sezonul 5 (2013)
Traducător: BBM @ DGL Team
Bates Motel este un "prequel contemporan" al celebrului film din 1960 Psycho, regizat de la fel de celebrul Alfred Hitchcock.
Pe hârtie, această anticipare a poveştii lui Robert Bloch nu părea promiţătoare dar din fericire intriga serialului funcţionează foarte bine.
Fanii serialului sunt invitaţi să stea pe scaunele din faţă dar nimeni nu garantează că Norman nu se va furişa în spatele lor!
Motelul este sinistru iar oaspeţii dubioşi.
Oraşul nu este somnoros şi idilic aşa cum s-ar părea ci populat cu traficanţi de canabis, poliţişti corupţi şi personaje care îşi găsesc de muncă în pântecul penal al White Pîne Bay-City.
Sezonul cinci este mai dezvoltat şi mai scandalos decât precedentele patru.
Show-ul are un umor existenţial înţelept. Norma învaţă franceza şi ascultă Edith Piaf, fumează doar pentru a-l irita pe Norman şi se plânge în mod constant cu privire la modul în care şi-a falsificat moartea având grijă să nu iasă din casă datorită..."mentally ill boy"!
În restul timpului găteşte sau vizionează filme vechi.
Norman îşi continuă hobby-ul său cu taxidermia în timp ce creierul său este foarte aglomerat iar casa dezordonată ca o metaforă pentru confuzia lui.
Bates Motel are nevoie de interacţiunea dintre Norma şi Norman, este esenţială şi practic este în centrul spectacolului. "Bates Motel" este Norma şi Norman.
Dacă în celelalte sezoane percepţia se juca cu realitatea lăsând dubii despre cine ar fi comis anumite...fapte şi cât ştia fiecare despre asta, acum, în sezonul al cincilea totul este expus vizual în mod clar, transformarea lui Norman fiind completă.
Aceasta nu numai că inoculează o stare constantă de groază, ci şi una de anticipare, cine ar putea fi următoarea victimă şi care vor fi consecinţele!
Orice persoană care devine un subiect de discuţie între cei doi ar putea încheia socotelile lumeşti foarte rapid.
Ca orice poveste de groază bună, acest serial ne trece prin toate stările emoţionale, tensiune şi revelaţii terifiante.
Mamă zâmbitoare şi ocrotitoare, Norma oscilează între fericire şi frustrare într-un personaj complicat iar Norman, băiat dulce şi sensibil, nu ar trebui subestimat!
"Bates Motel" nu ar putea exista fără "Psycho" dar în curând s-ar putea simţi invers, Freddie Highmore este un precursor onest al lui Anthony Perkins.
Nu are importanţă cine a fost mai întâi, "Bates Motel" şi-a dat seama cum să aibă personajele sale şi...să le ucidă, bineînţeles!
Modificat 17-Mar-2017, 09:23
Doctor Foster - Sezonul 2 (2015)
Traducător: Cornelia (episoadele 2, 3, 4, 5) și GinaEugenia (episodul 1)
"Doctor Foster" este un studiu de caz. Nu este nebunie, așa cum am putea crede, nu este doar tulburarea unor vieți, nu e doar o situație jalnică, de explorare a celor mai întunecate și urâte aspecte ale oamenilor: gelozie, trădare, amărăciune, lăcomie, obsesie, răzbunare.
Este mai rău. Mult mai rău!
S-au distrus vieți. Și-au distrus propriile vieți!
Gemma și Simon și-au traumatizat fiul în cel mai abject mod posibil.
Monștrii au ieșit din dulap...
Drama BBC a avut o audiență copleșitoare, neașteptată, care i-a surprins pe toți. Ultimul episod a fost urmărit de peste 7 milioane de britanici, la concurență cu un meci de fotbal important! Este o poveste complet diferită în seria a doua, nu că prima ar fi fost o "plimbare în parc" pentru Gemma.
Spectatorii au vrut răzbunare și asta li se servește, oamenii au rezonat cu Gemma, mai ales cei care au trecut prin experiențe similare în căsătoriile lor.
Au existat filme ca "The War of the Roses"(1989), cu Michael Douglas si Kathleen Turner sau "Kramer vs Kramer" (1979), cu Meryl Streep si Dustin Hoffman dar niciodată un "război" atât de brutal! Cum spunea Platon:"Doar morții văd sfârșitul războiului!"
Lui Simon i-a plăcut atât de mult ce a...comis in Sezonul 1 că s-a întors pentru mai mult, cum fac adesea înșelătorii. La fel cum criminalii se întorc la locul faptei. “There’s only one way I’m leaving here and that’s în a coffin” și ai tendința de a striga “You go, girl!”
Ea a procedat cu gravitate, cu poezie și inteligență malefică și a fost infiorător de sinistră, devastatoare, înfricoșătoare și fatală. Doctorul Foster este frica de fiecare femeie-soție trădată. Este o Mantis religiosa, coșmarul fiecărui mincinos patologic și infidel. OK, ea a fost complet psihotică, în stilul profesorului Moriarty dar cine o poate dezaproba?
Ar învinui-o cineva dacă l-ar zdrobi pe demonul Simon, ca pe-un gândac, pe acel drum forestier pustiu și i-ar îngropa fundul nenorocit în pădure?
Desigur, dracul n-ar fi așa de înfricoșător dacă nu ar avea momentele sale de nebunie furibundă. Gemma a renunțat să mai lucreze ca doctor pentru a desfășura o carieră de...stalker.
Iadul este suferinţa de a nu mai putea iubi, iată definiția celebră a lui Dostoievski în romanul Fraţii Karamazov
De-a lungul timpului, i-am privit chipul lui Tom devenind din ce în ce mai palid, ochii lui crescând și sentimentul de dezrădăcinare care l-a zguduit în întregime, toate spuse cu un talent enorm de actorul Tom Taylor. Din nou și din nou, mama lui l-a mințit iar tatăl său a țipat la el. Un secret al experienței lui Gemma de depresie postnatală, în care și-a părăsit fiul, a fost o trădare mai rea decât o sinucidere. Mințit, plângând, aproape pe moarte... Este o traumă teribilă de chin psihologic. Fuga de la capăt este o milă.
Finalul, șocant și devastator, ar trebui să frângă inimi și să stoarcă lacrimi dar am rămas fără simpatie pentru doctorul Foster.
Viața e foarte complicată și are un obicei parșiv, ce îți dă cu o mână îți ia cu cealaltă...
Gemma l-a adus pe Simon înapoi de la marginea prăpastiei dar lumea ei tocmai s-a prăbușit...
“Despite everything I have been a good mum and I think one day you will realise that. The only way I have failed you is în the choice of your father.”
Modificat 9-Oct-2019, 06:18
Niro, îţi mulţumesc mult pentru cronică!
E foarte interesantă şi analitică.
Totuşi... eu nu pot să spun că am rămas cu oarece "simpatie" pentru doctoriţa Foster, dar cu atât mai puţin pentru Simon...
Un bărbat extrem de instabil şi versatil, care poate veni cu propunerea (incredibilă!!!) făcută fostei soţii de a se împăca, după ce a înşelat-o şi a părăsit-o, pentru una mai tânără cu 15 ani...
De acord că cel mai afectat şi chinuit a fost Tom.
Dar nici nu am plâns de mila lui Simon...
Anyway, poate mai auzim şi alte păreri...
Te pup, Niro!
Modificat 16-Feb-2018, 13:54
Nu eram prea sigura daca voi gasi loc in programul saptamanal pentru un scurt maraton al sezonului II, dar dupa ce am citit recenzia lui @nirocino, cu siguranta, in cel mai scurt timp voi viziona si acest sezon... acum sunt chiar curioasa 
....oooooooooooo ,brrrrrrrrrrrrr ,ufffffffff ,bine,mine,m-ai convins !..ma apuc de luni,ce scandal provoc ,daca ma enervez !..PAZEA ! 
Death în Paradise - Sezonul 7 (2011)
Traducător: LuiGeluS
Acest serial este ca și cum te-ai înfășura într-o pătură însorită în plină iarnă și ger!
Drama BBC "Death în Paradise" este antidotul temporar al maestrului LuiGeluS pentru TAS (tulburare afectivă... sezonieră)
. Locațiile din Guadelupa arată întotdeauna ca și cum ar fi fost rupte de pe coperta unei broșuri de vacanță iar insula fictivă Saint Marie are parte de scenarii gen Agatha Christie cu un inspector...britanic dar cu un final de episod întotdeauna...à la Hercule Poirot!
Este o actualizare a vechii idei Columbo - detectivul sclipitor care gândește periferic și vede lucruri pe care alții nu le observă și are legături directe cu caracterul detectivului Porfiry din "Crimă și pedeapsă" a lui Dostoievski, de acum 150 de ani.
Dacă te concentrezi suficient, sunt șanse să dezlegi misterul înaintea echipei iar dacă ești pe jumătate adormit vei fi condus frumușel de mânuță prin multitudinea de dovezi. Nu e nevoie decât să îți prepari un cocktail colorat frumos, să îți ridici puțin pantalonii și să lași valurile mici și calde să te mângâie. Peisajul e superb, da, mă refer la DS Florence!
D.I. (Detectiv inspector) este meseria de vis a fiecărui bărbat - șase luni pe o insulă din Caraibe, cu o livrare nesfârșită de rom și o actriță pariziană, pentru companie, care este pe deasupra șarmantă și cântăreață. (Josephine Jobert în rolul ofițerului Florence Cassell, venită în seria a patra.)
Aceasta este suficient de elegantă și franțuzoaică încât să-l facă pe DI Jack Mooney să arate mai încrezător și mai...britanic.
Ardal O'Hanlon nu arată ca cineva venit să se relaxeze pe plajă, și-a luat rolul foarte în serios și a rezolvat primul caz înainte să-și deschidă geamantanele, chiar dacă s-a nimerit ca filmările să aibă loc în mijlocul uraganului Irma, care a devastat în septembrie insulele vecine, Barbuda, St Martin și Anguilla.
Muzica ska blândă, caleidoscopul tricourilor hawaiiene și cabanele de pe plaja imaculată sunt peste tot.
în loc să se năpustească peste crimele brutale, personajele sunt vesele, setate pentru o insulă tropicală.
Misterele sunt elucidate sistematic, cu umor și răsturnări de situație iar finalul îi prinde cu o băutură în față, la barul lui Katherine.
Cine nu și-ar dori, atunci când este sub îngheț la domiciliu, să fie vizitat de sopârla Harry pe plajă sau să participe la viața de noapte din Caraibe?
Și, cel mai bine, după ce oprești televizorul, te poți bucura de o bătaie cu zăpadă!
Modificat 9-Oct-2019, 06:29
N-ai idee cat ma bucur sa vad ca mai este cineva care apreciaza intr-un asemenea mod Death In Paradise... Sunt putine episoade pe sezon si asteptarea este lunga, dar... merita din plin ! Ador serialul, de sase ani (fiindca l-am descoperit cu intarziere), este "vacanta" mea preferata saptamanala, iar daca nu stiai, te anunt ca si la anul vom avea parte de o binemeritata vacanta in Saint Marie
Blue Bloods - Sezonul 1-7 (2010-2017)
Traducător: Cornelia
Un clasic în viață (Cornelia), spunea mai demult că sunt unele seriale care nu știu când să se oprească și am constatat acest adevăr chiar eu, după ce...m-am maturizat... Nu o să dau exemple deși sunt numeroase producțiile ținute în viață artificial, la aparate, pentru bucuria fanilor.
Pe de altă parte, nu am fost surprins plăcut de traducerile de pe Netflix, care au acaparat privitorii cinefili în ultima perioadă. Aș spune că pe Subs.ro sunt oameni care ar putea fi puși oricând Director acolo pentru a îndruma o generație viitoare de traducători.
Unele seriale sunt făcute pentru a fi vizionate de către intreaga familie, duminică după-amiază, după o zi perfectă.
Așa este Blue Bloods, unde alături de cei maturi și...foarte maturi, îi întâlnim pe Jack, Sean sau Nicky, pe care îi cunoaștem de mici. Mulți văd acest serial în zilele de week-end, cu intreaga familie, a devenit deja un ritual, un motiv de a se bucura unii de alții după o zi petrecută împreună. În America acest lucru se întâmplă cu regularitate de ceas elvețian, o spun statisticile, probabil și în...Elveția și în multe alte țări, poate și la noi.
Fiecare percepție este în ochii privitorului. Îmi place Blue Bloods pentru că portretizează o fantezie care îmi permite să văd o situație care aș vrea să fi existat, știind că nu a existat niciodată. Este o poveste zgomotoasă și modernă despre o familie imaginară cu un caracter nobil care se confruntă cu o lume dificilă.
Fiecare final te lasă cu rouă pe pleoape și cu încrederea că ziua de luni va fi o nouă provocare pe care o vom birui.
Dar ce știu eu, un simplu vânzător de iluzii...
Iubesc încă Blue Bloods dar dispariția din serial a Lindei a avut într-adevăr un impact major asupra spectacolului. Îmi dau seama că Amy Carlson a vrut să plece, dar mi-aș fi dorit să nu se întâmple asta. Primele 3 sau 4 episoade ale sezonului 8 par ca și cum ar avea regizori noi care știu prea puțin despre spectacol și despre chimia dintre actori și personaje. În ultimile 3 episoade și-au mai revenit, totuși...
Poate e vorba doar de traducător...Cornelia nu poate fi substituită și dacă nu o ai trebuie să o inventezi.
Nicky și Erin parcă au luat-o razna, Jencko e insuportabilă, a devenit slabă ca polițist și irațională, cina tradițională nu mai are niciun har iar momentul rugăciunii a devenit nefiresc, de asemenea Whoopi Goldberg are un personaj nesuferit, noul primar este oribil și conflictul săptămânal cu Frank Reagan a devenit agasant pentru spectator. Am citit că unii fani au renunțat la serial din cauza primăriței!
Aș dori să-mi reamintesc personajele așa cum le-am simțit eu.
Tom Selleck nu este perfect dar chiar el citează: "Not perfect doesn't disqualify good as an acceptable cop metric" sau ceva de genul acesta. Îmi plac costumele lui Frank, deși cam vechi, din trei piese, cu acele veste "funky" pe care nu le-am mai văzut de când aveam 20 de ani! Au acea uzură urbană specifică.
Tot ce poartă este impecabil dar în mod sigur el nu a mai făcut cumpărături de câteva decenii. La 72 de ani, arată ceva din vârstă doar la ochi dar ce se întâmplă cu părul lui? E groaznic de "punk" dar să nu uităm că suntem la New York.
M-am tot întrebat cum ar fi arătat fața lui fără mustață sau dacă ar fi experimentat un alt loc de muncă. Ca actor, are o mare diversitate în expresiile sale faciale și limbajul corpului. Strângerea gurii și transformarea în acele grimase de copil la aparatul foto apoi transformarea rapidă într-un bărbat sobru, care încearcă să-și ascundă sentimentele. Este iubitor, curajos și drept. Foarte corect și se străduiește din greu să vină cu răspunsuri confortabile la cele mai dificile probleme ale vieții. Îi place whiskey-ul și este loial credinței sale catolice. Are prieteni buni în interiorul și în rândurile forțelor de poliție pe care le conduce. Frank Reagan este un tată fantezie pe care mulți fii și fiice irlandezo-americane le-ar fi plăcut să-l aibă.
În viața privată a lui Selleck, se pare că el a atribuit multe din aceleași valori de bază tradiționale ca și Frank Reagan. De-a lungul unei lungi cariere, a unei căsnicii de 30 de ani și a implicării în filantropie, Selleck pare a fi o săgeată constantă și un tip foarte non-hollywoodian.
Favoritul multora este desigur Jamie. Atât de "sweet", de "albastru", atât de tânăr și cinstit. Este educat la Harvard, vorbește calm și este mulțumit de postul actual.
Mulți se plâng de lipsa lui de ambiție, că se complace într-un rol minor în cadrul NYPD.
Apoi este Danny, responsabil cu împușcăturile și strigătele, termină orice caz pe varianta scurtă. Este un "nebun" prezentat ca martir, dându-ne clipe de altruism dar și aroganță. Danny ignoră toate regulile dar ghici ce, obține rezultate. Partenera sa, Baez, chiar dacă își pune rujul cu lopata și gogoneaza ochii pentru a exprima ceva, se potrivește cu Danny chiar prin contrastul cu vechiul partener.
Erin este mai mereu încruntată, incapabilă să se relaxeze sau să se bucure de viață. Ar avea nevoie de o schimbare în viața ei și probabil un nou loc de muncă.
Linda este o femeie admirabilă și o balanță pentru Danny dar personajul ei pare să se disipeze acum că a dispărut.
Henry are dinții adevărați? Bătrânul Henry este un polițist care a făcut tot drumul pentru a ajunge Comisar, așa cum a făcut mai apoi și Frank.
Joe nu are niciun defect pentru simplul fapt că a fost mort întotdeauna.
La Blue Blood este interesant faptul că se poate intui fiecare episod, pentru că urmează același șablon. Cu puțină șansă și eu aș putea deveni un scenarist la acest serial.
1. Orice infracțiune are loc, oriunde în oraș, cazul va cădea întotdeauna în mâinile unui Reagan. Uneori Jamie este polițistul care îi cheamă pe detectivi, caz în care Danny va fi primul care ajunge, fie că infracțiunea a avut loc în Central Park, Brooklyn, Lower East Side sau Upper West Side.
2. Indiferent de natura infracțiunii, Danny este omul cazului - fie că vânează teroriști, oprește rețelele de vânzare copii sau investighează crimele mafioților ruși. El este un om cu o versatilitate de neegalat. Niciun alt detectiv nu se compară cu el: atât de mult este apreciat încat Danny este chemat de către tatăl său pentru o investigație specială deoarece "avem nevoie de cineva în care să avem încredere". Ce, restul NYPD nu e bun?
3. Nu contează conflictele de interese. Este absolut potrivit ca Danny să investigheze amenintările legate de viața tatălui său sau împotriva vieții lui Erin ori că Erin ar trebui să preia în mod obișnuit cazurile pe care Danny le-a investigat.
4. Erorile sunt absolut inevitabile. S-a filmat un joc de cricket pe Central Park în plină iarnă, pe un teren impecabil, iar Erin și un martor au ieșit din Procuratură în haine diferite decât cele pe care le-au purtat în interior.
5. Cina de familie. Nicio cină nu ar trebui să dureze mai mult de două minute înainte ca cineva să devină furios, în timpul discuției. Această discuție trebuie să se refere la un caz etic din acea săptămână. În timp ce discuția progresează, Frank va deveni îngrijorat iar Henry își va aminti cum erau lucrurile pe vremea lui, când și nenorociții de băieți răi știau al dracu ce e rău.
El: "Vrei să trăiesti într-un oraș în care avocatul districtual poate să cumpere o băutură pentru procurorul său?
Ea: "În teorie?"
El: "Nu, în cinci minute"!
Pentru mine, Blue Bloods a fost un serial la fel de necesar ca o cură de vitamine, o infuzie de încredere absolut necesară, a fost precum insulina pentru un diabetic... Making sure everyone has their butt at dinner on Sunday!, cum spunea Henry. (Asigurați-vă toți că vă aduceți fundurile la cina de duminică!)
Modificat 9-Oct-2019, 06:32
@nirocino, imi place foarte mult comentariul tau la acest serial, care este unul din preferatele mele.Un serial cu multa decenta, cu actiune atit cit trebuie, cu probleme de familie, de socetate, de politica in limite decente...un serial care te deconecteaza, iti plac personajele, iti plac actorii care le interpreteaza si jocul lor, iti place atmosfera relaxanta a acestui serial fara sa fie plictisitoare.
Nu degeaba fiecare episod este vizionat de cca 10 milioane de telespectatori. E drept, n-are rating mare la 18-49 decit de 1-1,1 in medie per episod si pentru CBS este un scor rezonabil,mai ales ca face parte din reteua lor. Are sanse mari si pentru un nou sezon (9).
Cit despre sezonul 8,eu nu l-am vizionat inca, astept sa mai adun citeva ep.traduse si-apoi m-apuc de el.Din comentariul tau, inteleg ca primele episoade din sezon, n-au fost prea grozave, dar e de inteles. Amy Carlson a anuntat din scurt ca nu mai participa la un nou sezon. Scenariile pentru primele episoade erau pregatite deja, se incheiau contractele cu actorii (si-aici cred c-a fost problema)si in scurt timp urmau filmarile.De-aici poti derula si tu evenimentele si haosul creeat. Putea s-anunte la sfirsitul sezonului trecut. N-a fost corect ce-a facut. Asa se duce naibii orice serial bun (si de multe ori si cariera respectivului actor).Pina la urma, s-au redresat bine si destul de repede.De fapt Tom Selleck este sufletul proiectului.
Pentru Amy Carlson, eu nu mai am nici-o simpatie. Si ca mine gindesc inca vreo 10 milioane de fani serial. Dar, era dreptul ei sa-si urmeze cariera cum isi dorea (dar nu cu "micul santaj").
Inca odata, frumos comentariu. 
Acest subiect este închis.