Lucruri INEDITE si MISTERE!

De multe ori, banalitatea si cotidianul intervin in viata noastra in fiecare zi. Unii dintre noi lucreaza in diverse slujbe, altii studiaza pe la scoala sau facultate sau fac orice alte activitati obisnuite. Obositi, ajungem acasa si dam drumul la televizor. Si ce vedem? Cum Dan Diaconescu cauta cadavrul Elodiei? Ce-au mai facut Irinel si cu Monica Columbeanu prin restaurante? Cum se mai cearta Basescu si cu Tariceanu? Sau Mihaela Radulescu cu Andreea Marin? Aceleasi lucruri inspide, banale si stupide. Apoi, putem lasa televizorul si sa intram pe Internet. Si aici, de multe ori, lumea virtuala poate oferi aceleasi lucruri si atitudini stupide. Apoi, ne culcam, adormim si ne scufundam in vise...

Si simtim cum timpul trece, cum lumea trecea si totusi...Si totusi, langa noi s-au intamplat si se intampla multe lucruri inedite si cu adevarat interesante. Numai ca ele nu au fost aduse cum trebuie la cunostinta publicului, preferandu-se sa se popularizeze barfa si prostia.

Acest topic isi propune sa prezinte toate lucrurile inedite si misterele, tot ce e mai putin cunoscut publicului, din domenii ca ISTORIE, POLITICA, AFACERI, STIINTE, NATURA, PARANORMAL, MEDICINA si CULTURA. Toate articolele vor fi publicate pentru prima data, in premiera, in cadrul acestui topic. Voi incerca, in limita timpului disponibil, sa public in fiecare zi cate 2-3-4 articole inedite. Lectura placuta tuturor!

SOFOCLE, POETUL MORT DIN CAUZA EMOȚIILOR!


Într-o zi, Sofocle, autor a peste o sută de piese, din care se cunosc doar șapte, a prezentat o tragedie, la un concurs de versuri. Anunțarea rezultatului concursului întârziind, Sofocle aștepta cu multă nerăbdare. Când în sfârșit au fost cunoscute rezultatele și Sofocle a aflat că piesa lui întrunise toate sufragiile, emoția i-a fost atât de puternică, încât i-a pricinuit moartea.

Marele poet tragic grec, Sofocle, a murit la Atena în anul 406 î.Ch.

Iată, în final, câteva cuvinte pline de înțelepciune spuse de către Sofocle:

■ Aici este boala cea mai gravă pentru oameni, când vor să vindece răul prin rău.
■ Prefer să nu izbândesc într-o acțiune onorabilă, decât să reușesc într-un mod rușinos.
■ Pentru oameni nu există nimic care să dureze: nici noaptea înstelată, nici nenorocirile, nici bogăția; totul s-a spulberat într-o bună zi.
■ Dintr-o luptă mică nu rezultă o glorie mare.
■ Există un cuvânt care vindecă toată durerea și necazul vieții: cuvântul dragoste.
■ Lumea e plină de minuni, dar nimic nu e mai minunat ca omul.



IOANA D'ARC N-A FOST ARSĂ PE RUG?


Ioana d'Arc, o tânără țărancă, inspirată de vocea lui Dumnezeu pentru a conduce Franța la victorie împotriva Angliei și apoi arsă pe rug ca vrăjitoare, pentru ca mai târziu să fie recunoscută ca sfântă și eroină. Timp de secole întregi, cultul Ioanei d'Arc i-a animat pe politicienii francezi în căutarea de figuri patriotice martire, inclusiv pe actualul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy în timpul campaniei sale electorale.

Dar, o carte publicată recent ("Afacerea Ioana D'Arc") de către jurnalistul francez Marcel Gay, împreună cu fostul agent al serviciilor secrete, Roger Senzig, susține faptul că fecioara de la Orleans, nu a fost o țărancă, ci o bastardă regală, nu a auzit nicio voce a lui Dumnezeu și nu a fost arsă pe rug, ci a scăpat cu ajutorul soldaților englezi, a ajuns în Anglia, unde a trăit fericită mulți ani.

Astfel, cei doi susțin faptul că faimoasă eroină franceză, nu era deloc țărancă, ci fiica ilegitimă a reginei Franței, Isabeau de Bavaria, pe care a folosit-o ca pe propria marionetă sa politică, într-o operațiune secretă denumită "Operațiunea Fecioara". Ioana d'Arc a fost foarte bine educată pentru misiunea sa, iar după ce a fost judecată pentru erezie în 1431, ea ar fi evadat, și o femeie necunoscută a fost arsă pe rug în locul ei. Mai târziu, ea s-ar fi măritat cu un cavaler francez, Robert des Armoises.

Istoricii francezi critică însă dur toată această teorie, afirmând că autorii au încercat prin această controversă să-și câștige audiență pentru cartea lor. Unde se află de fapt adevărul, vom vedea în viitor...


Alte articole inedite, puteți citi http://lovendal2008.blogspot.com" class="link"> AICI

GHILOTINA N-A FOST INVENTATĂ DE GUILLOTINE!



Ghilotina, acea groaznică sabie fulgerătoare a Revoluției Franceze, în ciuda credinței generale, nu a fost inventată de către medicul francez Joseph Guillotin; acesta doar a avut un rol central în convingerea Adunării Naționale Franceze din anul 1789 să promulge o lege prin care toate pedepsele capitale să fie obligatoriu executate cu "ajutorul unei mașini".

Instrumentul propriu-zis a fost rezultatul efortului conjugat al unui chirurg francez și al unui fabricant german, dr.Antoine Louis și Tobias Schmidt, fiecare dintre ei contribuind prin specialitatea sa. louis știa cum ar trebui să se despice un gât, iar Schmidt știa cum să ascută o lamă.

Prototipul realizat de cei doi consta în doi stâlpi verticali fixați în partea de sus cu o traversă și canelați pentru a ghida căderea unei lame oblice și grele. Primele teste s-au realizat pe cadavre umane la un spital francez, iar prima victimă umană a fost un tâlhar la drumul mare, ce a fost decapitat la 25 aprilie 1792. Dr. Guillotin, prezent la execuție, s-a declarat mulțumit de eficacitatea și caracterul uman al dispozitivului, spunând celor prezenți că "victima nu suferă deloc, nefiind conștientă decât de o ușoară răcoare pe gât".




SUNT PE LUNĂ...FOSTE ORAȘE?



De mai bine de trei decenii, de când se consideră că primul echipaj „Apollo” a aselenizat pe solul astrului nopții, n-au încetat discuțiile privitoare la descoperirea, acolo, a unor artefacte de origine extraterestră. Iată că de curând, un renumit astronom american, care a colaborat la programul Apollo, a lansat bomba: într-adevăr, cosmonauții ajunși pe Lună au găsit acolo vestigii aparținând altor civilizații.

Potrivit lui Richard Hoagland, oficialii NASA au fost la rândul lor șocați de această descoperire, dar au luat toate măsurile pentru că opinia publică să nu afle despre ea, căci ar fi însemnat „sfârșitul autorității” pentru guvernele marilor puteri ce controlau planeta. De aceea, susține Hoagland, toate cadrele filmate de astronauții expedițiilor Apollo au fost în prealabil supuse unei cenzuri drastice.

Într-un interviu acordat ziarului rusesc „Vecerni Vologograd”, specialistul american a precizat că reprezentanții NASA au dezvăluit unor membri ai Congresului american detalii despre descoperirile făcute pe Lună, fiind sfătuiți să le țină în cel mai deplin secret. De altfel Hoagland pretinde că ar fi avut chiar prilejul să studieze fotografii ale unor structuri artificiale, existente pe Lună și despre care opinia publică nu știe nimic.

„Chiar și în zilele noastre, stația spațială Clementine, ce gravitează în jurul astrului nopții, a realizat asemenea instantanee, dar NASA a refuzat să le dea publicității. Și mai interesant este faptul că pe aceste fotografii recente se observă cum urmele autovehiculelor cu care astronauții programului Apollo au circulat pe Lună sunt întretăiate de alte urme, ce nu aparțin vreunui echipaj pământean! Personal, n-am nicio îndoială că o civilizație extraterestră folosește satelitul nostru natural ca pe un avanpost, în supravegherea Terrei, dar autoritățile, atât cele americane cât și cele rusești, care sunt la rândul lor la curent cu această situație, nu vor să dezvăluie adevărul, de teama consecințelor psihologice pe care asemenea dezvăluiri le-ar putea avea”, a precizat astronomul american.

Potrivit acestuia, ruinele „orașelor selenare” se întind pe mai mulți kilometri, printre altele existând aici domuri masive, numeroase tuneluri și construcții ciclopice, ce nu pot fi confundate cu niște forme de relief naturale, așa cum s-a sugerat de către sceptici. Singură fotografie dată publicității în legătură cu aceste construcții a fost aceea a așa-numitului „castel”, o îmbinare de roci imortalizată pe film de către astronauții de pe Apollo 12 și despre care NASA a spus că reprezintă de fapt un munte cu vârful erodat de intemperii.

Dar Hoagland, care susține că a văzut bizară formațiune și din alte unghiuri, este de părere că aceasta nu poate avea o origine naturală, pe unele fotografii distingându-se clar îmbinările unor piese cilindrice, lungi fiecare de câteva zeci de metri! „Faptul că pe Lună nu există atmosferă nu înseamnă neapărat că o civilizație superioară nouă n-ar fi putut să creeze aceste edificii monumentale”, a pus punctul pe i astronomul american.


Alte articole inedite, puteți citi http://lovendal2008.blogspot.com" class="link"> AICI

SHAKESPEARE, CEL MAI MARE PLAGIATOR DIN ISTORIE!



Shakespeare, cel care a publicat sub acest din urmă nume opera dramatică pe care o cunoaștem este categoric cel mai scandalos și mai nerușinat plagiator din câți vor fi trăit vreodată în această lume!

Ca să începem, criticul englez Malone descoperise, acum mai bine de un secol, că, din 6.043 de versuri, câte se găsesc în opera lui Shakespeare, 1.171 au fost luate, de la cap la coadă, din scriitorii contemporani sau anteriori; mai mult, a identificat, cu mai mult sau mai puțin cinism, 2.373... De fapt, nu-i aparțin - până la noi descoperiri! - decît 1.899 de versuri, nici măcar o treime!

Shakespeare nu a creat niciodată un subiect din propria imaginație, ci și-a dus viața recondiționând și trecându-le senin pe numele său operele înaintașilor: Marlowe, Lodge, Peele, Beaumont, Webster, Fletcher, Ben Jonson ș.a... Robert Greene, un contemporan de-al său, se plângea că Shakespeare și-ar fi tras " Povestea de iarnă " din a sa " Dorastus and Fawnia ", așa cum a luat ideea din " Cum vă place " din " Rosalinda " lui Lodge (a avut chiar tupeul de a păstra numele eroinei!).

Părțile a doua și a treia din Henric VI nu sînt decît o refacere a mai multor drame ale căror originale există. Amuzanta figură a cavalerului Falstaff se regăsește în vechea piesă a lui Sir John Oldcastle... Într-un pamflet pe care l-a publicat în 1591 - îndreptat fățiș împotriva lui Shakespeare -, același Robert Greene, vorbind despre "aceste fantoșe care repetă frazele ieșite din gurile noastre, de aceste marionete care ne poartă culorile" , le va recomanda lui Peele, Lodge și Marlowe, co-plagiații săi: "Nu aveți încredere în ei!... Căci e acolo un parvenit, cioroi împopoțonat cu penele noastre, care, cu inima lui de tigru învelit într-o piele de actor, se crede la fel de îndemînatic ca oricare dintre voi să umfle un vers alb; a devenit un fel de Johannes factotum și, în opinia lui, este unicul Shake-Scene din țară!... Oh, implor alesele voastre spirite, căutați-vă o mai bună îndeletnicire și o mai profitabilă orientare; lăsați-le pe aceste maimuțe să vă imite capodoperele de pînă acum și nu le mai oferiți niciodată ocazia de a cunoaște dinainte admiratele voastre invenții, eu știu că cel mai bun dintre voi trei nu va fi niciodată un speculant și că cel mai sensibil nu va fi niciodată un binefăcător; pe cât se va putea, căutați-vă, deci, cei mai buni maeștri, căci e înduioșător ca oameni cu un spirit atât de ales să fie la bunul plac al unor asemenea lachei grosolani".

Totul e bine când se sfîrșește cu bine e adaptată după Boccacio și, pentru Cymbeline, Shakespeare s-a slujit de o povestire a aceluiași Boccacio, pe care a grefat un pasaj al Cronicii din Holinshed . Troilus și Cressida nu e decât o imitare a bătrânului poet Chaucer. Prima scenă din al doilea act al Furtunii , tirada lui Gonzala despre o republică ideală, în care n-ar mai exista nici magistrat, nici bogăție, nici sărăcie, nici proprietate, nici suveranitate, în care toți bărbații n-ar avea nimic de făcut, iar femeile ar fi inocente și pure, este în întregime cuprinsă în al 30-lea capitol al Eseurilor lui Montaigne, intitulat Despre canibali .

Thomas Nashe, satiricul care a colaborat la Didona lui Marlowe, îl trata pe Shakespeare drept "cioroi rău împodobit cu pene de păun" . Au fost destui păunii cu ale căror pene s-a împăunat acest cioroi de Shakespeare: Luigi da Porto, care i-a furnizat întregul scenariu pentru Romeo and Juliet , Saxo Grammaticus, care i-a slujit pentru Hamlet , Bandello pentru Îmblânzirea scorpiei ... Și câți alți autori încă, vechi și contemporani, peste englezii deja citați, au fost folosiți de el: Il Pecorone, Gower, Plaut, Terentiu, Goulart, Straparole, Lydgate, Belleforest, Plutarh, Whetstone, Painter, Cinthio, Montemayor, Stow, Hall etc.?

" El pradă " Arcadia " lui Sidney; îl jefuiește pe anonimul autor al " Adevăratei cronici a regelui Lear "; îi fură lui Rawley din " Zbuciumata domnie a regelui Ioan " (1591), caracterul bastardului Falconbridge" , scrie Victor Hugo în al său William Shakespeare. Marele Will avea perfect conștiința împrumuturilor -"conștiente și indiscutabile", încât, atunci când și-a publicat, în 1593, poemul Venus și Adonis, a calificat această lucrare, în dedicația pentru contele de Southampton, drept "întâiul vlăstar al imaginației mele"!. .. Și i se jucaseră, până la această epocă, o jumătate de duzină de piese! Datorită acestei recunoașteri, multe i se vor ierta autorului.


Alte articole inedite, puteți citi http://lovendal2008.blogspot.com" class="link"> AICI

Dupa aproape 1 an de zile, revin cu un articol interesant, in premiera in Romania!

OBAMA FACE GESTURI SATANISTE!

.

Această fotografie a fost publicată pe site-ul [url]www.foxnews.com[/url] pe data de 7 mai 2008. E prima fotografie publică în care Oboma face "semnul cu mâna". Acest semn a fost făcut de multe ori de către George Bush, precum și alt candidat la fotoliul de președinte al SUA, Hillary Clinton. Se pare că fiecare candidat arată "semnul". Dar de ce și pentru ce scop? Poate că ei vor să semnalizeze "puterilor din umbră" că ei vor "juca așa cum li se va spune".

Următorul fragment provine din "Biblia satanică":



"Mâna cu coarne" sau "Mano Cornuto": Acest gest este un salut satanic, un semn de recunoaștere a membrilor aparținând Satanismului sau altor grupuri necredincioase.

Semnul cu mâna "El Diablo" este adesea confundat cu semnul surdo-muților, "Te iubesc." Deși la prima vedere pare o asemănare accidentală, totuși descoperim că persoana care a descoperit sau creat acest semn pentru surdo-muți, nu este altcineva decât Helen Keller, un mare ocultist și teosofist, adoratoare a Satanei. Astfel, ea a spus la un moment dat: "Lucifer reprezintă... Viața... Gândirea... Progresul... Civilizația... Libertatea... Independența... Lucifer reprezintă Cuvântul, șarpele, mântuitorul."

Oare intenționat Keller a creat semnul "te iubesc" pentru surdo-muți pentru a imita clasicul semn al Satanei? Vrea oare Keller să ne spună "Te iubesc, diavole"?



Trebuie să fii tare credul să crezi că semnul cu mâna pentru surdo-muți n-are de-a face cu satanismul. Gândește-te la următoarea situație: ești surd și vrei să-i spui cuiva că îl iubești. Cum ai face să exprimi asta? O mână care să o ții deasupra inimii ar fi cel mai potrivit. Nicio persoană întreagă la minte nu ar face semnul inventat de Keller, care este exact semnul de salut al Satanei. Cum poți sune că "te iubesc" e reprezentat de două degete ținute în sus, când cele două degete ar semăna mai mult cu niște coarne de fapt?

Alte fotografii interesante și continuarea acestui articol senzațional, puteți găsi http://www.lovendal.net/wp52/obama-face-simboluri-satanice/" class="link"> AICI