Blue Velvet (1986)

O sa trec direct la subiect si imi cer scuze, dar la ora asta e posibil sa scriu prostii .
Inceputul m`a lasat cu gura cascata ... a fost destul de banala descoperirea urechii, dar in acelasi timp comica.De aici in colo filmul incepe sa prinda culoare, desi mi se pare destul de slab realizat insa am inceput sa ma obisnuiesc cu chestia asta la Lynch. Cu un impact psihologic destul de mare, din ce am vazut eu intalnit cam in toate filmele lui Lynch cred ca e printre cele mai reusite filme alea sale desi mi`a placut mai mult The Elephant Man.

Pot spune de Blue Velvet ca e unul dintre cele mai ciudate filme pe care le-am vazut vreodata, urechea ca ureachea dar ce vine dupa! Lynch a fost intotdeauna un nonconformist, el nu a urmat linile trase de alti regizori celebri, si-a creat propriu stil unic si acest lucru se vede in Blue Velvet.

Blue Velvet e un film intunecat si plin de mesaje cat se poate de socante. Nu este un film pentru oricine si nu pot spune ca se situeaza intre favoritele mele dar apreciez sensul stilului regizoral abordat de David Lynch, apreciez maestria lui. Mai pe intelesul tuturor, felul in care reuseste sa-si transpuna ideile sale pe pelicula fara a le altera, fara jumatati de masura, fara sa-i fie frica de producatorul X sau Y care i-ar putea retrage sprijinul financiar, ceva ce nu prea se mai gaseste astazi.

Pot sa spun ca Thomas Paul Anderson si M. Night Shyamalan au ceva din David Lynch. De ce ei? Pai e mai greu de explicat aici, in fond vorbim de Lynch in acest topic si el chiar merita toata atentia noastra.

Cu adevărat un film ciudat. Încărcat de simboluri și puțin cam sumbru. Mă urmărește imaginea lui Dennis Hopper cu masca de oxigen, într-una din cele mai dubioase partide de sex (chiar dacă nefinalizat). Am văzut de două ori filmul și nu pot să bag mâna în foc că am pătruns dincolo de suprafața lui.
Trebuie să admit că Lynch e un regizor aparte, însă o nucă greu de spart pentru necunoscători.
Eu am urmărit cu plăcere operele lui ceva mai "comestibile", Wild at Heart fiind printre filmele mele preferate.

nenea_hartia;55191 a scris:

Am vazut filmul in urma cu vreo 3 saptamani dar am asteptat sa deschida cineva topicul.
Nu pot sa spun ca m-a entuziasmat. Este Lynch. Este chiar clasic Lynch.. dar ceva lipseste.. parca nu are feeling. Jocul actorilor este so-so.. exceptzie Hopper si acolitzii lui.
Inteleg ca filmul a facut ceva valva la vremea lui si nu prea intzeleg motivul.
Sa nu fiu inteles gresit. Imi place Lynch. Imi place si acest film. Dar mi se pare cam over-rated. Daca in acest moment pe imdb are 7.8 eu l-as vedea mai mult intre 7.0 si 7.5 (nota imdb).

Si ca sa inchei.. propunerea initiala era sa fie vizionate cele 4 filme Lynch de inceput (Eraserhead, The Elephant Man, Dune, Blue Velvet) si sa ne expunem parerea asupra evolutiei lui Lynch sau poate chiar comparatii.

Asadar: Favoritele mele: 1. Eraserhead; 2. The Elephant Man; 3. Blue Velvet; 4. Dune.

Eraserhead este un film-arta de debut excelent cu un feeling underground aparte. Este Lynch pur si simplu. Fara masca.
The Elephant Man este un film fenomen. Este perfect. Este epic. Poveste cutremuratoare. Are un iz socio-moralizator pe care nu l-am intalnit in celelalte filme ale lui Lynch sau in orice caz nu atat de evident. Daca nu avea anumite scene tipic Lynch nu as fi ghicit ca este Lynch.
Blue Velvet este primul film adevarat Lynch. Nu am vazut Wild At Heart dar este clar ca Twin Peaks si Mulholland Drive vin ca o continuare a stilului Lynch initiat de acest film. (consider Eraserhead mai degraba un experiment decat un film, Blue Velvet este chiar film).
Dune este un film mai degraba medicoru. Nu cunosc amanunte dar cred ca Lynch a primit directiva realizarea acestui proiect. Repet. Dune este un roman exceptional. Filmul din pacate nu este si imi pare bine ca Lynch nu a mai repetat astfel de proiecte.

PS: Felicitari celui/celor care a/au venit cu ideea acestui movie-club. Am primit cu bratele deschise si propunerea de a viziona primul Coen : Blood Simple. Il am si sper sa-l vad in urmatoarele 2,3 zile.
Bravo.

Exact aceeași este ordinea și pentru mine, Kaospilot.

Într-adevăr, cu Blue Velvet e ceva ciudat, parcă Lynch nu are curaj să apese pînă la capăt accelerația, să-și finalizeze ideea (așa cum Hitchcock, la vremea lui, nu a îndrăznit să facă filme total negative). Toată liniștea aparentă spulberată de o ureche mai avea nevoie de ceva, poate și de puțin mai multă coerență în construcție. Lucrurile vor fi duse mai departe pe șantierul pe care l-a numit Twin Peaks , pentru ca apoi ideea să fie finalizată în Mulholland Drive .

Din cîte știu, cu Dune e o altă poveste. Lynch a preluat un proiect deja în desfășurare și la care nu a avut ultimul cuvînt, nici în privința montajului, nici a altor aspecte. De fapt, din cîte spunea el, de atunci a refuzat orice proiect în care nu ar avea ultimul cuvînt. Dar chiar și în condițiile astea, cu un rezultat nemulțumitor, filmul a exercitat o serie de influențe considerabile asupra tuturor ecranizărilor ulterioare ale romanului.

P.S.: citind pe aici, mi-a venit un chef să revăd filmele lui... Abia aștept să am puțin timp liber, să o și fac.